Am ieșit dintr-o întâlnire ce m-a lăsat cu un gust amar. Un ”prieten” al unui ”prieten” a fost trimis să mă chestioneze cu privire la scopul demersurilor mele jurnalistice. Ceea ce m-a deranjat nu a fost curiozitatea, ci faptul că au lansat o acuzație cu privire la colaborările mele.

Dragi politicieni din toate partidele, vă rog să mă scutiți de mesageri și mesaje. Tot ceea ce solicit eu ține de INFORMAREA PUBLICĂ, nu vă întreb ce ați făcut în pat seara sau cu cine, vă întreb chestiuni ce țin de banul public și de modul de gestionare a acestuia. Nu vreau să pun umărul la schimbări de guvernări locale, nu mă interesează jocurile voastre politice murdare, care nu fac bine decât buzunarelor voastre. Și nu inventez colaborări, fiecare succes profesional este verificabil. Și verificat, din ce știu.

Toate întrebările mele sunt jurnalistice și știu că sunt, de multe ori sâcâitoare, că vă enervez și că vă provoc disconfort, dar eu voi întreba mereu până voi înțelege. Fiindcă nu pot să-mi asum o informație pe care nu o înțeleg.

Și, încă o dată, pentru cine e mai greu de cap: inroman.ro este un cotidian INDEPENDENT. Dacă am fi avut un ”tătic”, am fi fost acum o echipă mare și un sediu în cea mai bună zonă a orașului. Dar pentru că nu avem un ”tătic” sunt colegi de presă care au refuzat să lucreze cu noi, preferând un angajator ce le plătește salarii bune la timp. Și îi înțeleg perfect.

Da, știu. Celor învățați cu manevre și combinații le e greu să conceapă că cineva chiar iubește o profesie, că face lucruri pentru că el chiar crede în ce face și în rolul pe care profesia îl are în societate. E greu să înțelegi că eu, Teo Rusu, vreau să fac presă adevărată, când tu plătești să dai bine la tv sau în ziar. E greu să înțelegi că eu vreau să dau un exemplu copilului meu, când tu nu știi ce înseamnă a fi exemplu. E greu să înțelegi că pe mine mă interesează soarta comunității, când tu ai bani să locuiești oriunde pe planeta asta.

Mizeria voastră, dragi politicieni, nu este și a mea și a generației mele. Și cu atât mai puțin vreau să fie mizeria generației copilului meu. Dacă eu nu trimit întrebări prin interpuși și am curaj de a vorbi cu voi față în față, vouă de ce anume vă este frică?