Cotidian online independent

Orașul uitat – INTERVIU Radu Radoslav, arhitect-șef al Timișoarei între 1997-2006: Politicienii înțeleg limitat moștenirile urbanistice și le interpretează vulgar. Conceptul ”Timișoara-mica Vienă” se poate întoarce împotriva ei (Partea I)

Radu Radoslav este un arhitect atipic, cu blog și energie polemică, care a încercat pe propria piele mai multe ipostaze: cea de arhitect la IPROTIM, institutul de proiectare timișorean înainte de 1989, de arhitect-șef al municipiului Timișoara, timp de aproape zece ani după Revoluție, de antreprenor, de profesor universitar, de reprezentatnt al Registrului Urbaniștilor, de ong-ist, de blogger etc. Poți insista mult și bine să afli ce clădiri de patrimoniu ar trebui să aibă prioritate la restaurare, nu îl interesează subiectul. Subiectul său sunt proiecțiile viitorului, adică regenerarea orașelor, a Timișoarei în mod special. Regenerare care să conserve spiritul european al urbei, moștenire pe cale să se ducă pe apa Begăi.

Pentru mine ca urbanist patrimoniul nu este un scop în sine”, ne-a declarat de la bun început. ”Mobil sau imobil, patrimoniul face parte din strategia păstrării sau a pierderii identității europene. Și aici lucrurile se complică, fiindcă în Timișoara patrimoniul era, până nu de mult, foarte erodat, iar a lua o decizie, ce să faci și cum să faci cu el, e chestie de viziune. Deci, mă interesează strategiile”.

La preluarea responsabilităților de arhitect-șef în 1997, pe vremea primarului țărănist Gheorghe Ciuhandu, Radu Radoslav a găsit un oraș neglijat, cu patrimoniul în degradare și aproape fără reguli. Mai mult, rețelele de interese se formau déjà, gata să se transforme în rețele mafiote.

Situația fațadelor în 1997, când am venit ca arhitect-șef, era dezastruoasă. Comunismul a schimbat structura populației care s-a dublat în anii ’70, deci în casele vechi lumea trăia în apartamente comune, câte două-trei familii la un loc. Operațiunea de renovare se profila a fi grea și de lungă durată  (…) Nu poți apăra patrimoniul decât prin lege. La o lună de când venisem ca arhitect-șef, am elaborat HCL 5/1997 și am interzis să se schimbe indentitatea întregului areal interbelic din zonele Loga, Iosefin, Fabric. Nici fațadele, nici tipologia de casă a scării comună. Ce n-au vrut consilierii de atunci să accepte, a  fost ca locatarii să aibă drept de preempțiune, ceea ce se practică în toată lumea, dar consilierii PNL de atunci n-au vrut. Asta a fost grav, fiindcă s-a dat posibilitatea să se cumpere clădirile interbelice de clanuri și familii. În decembrie am dat HCL 11/1997, o reglementare mai detaliată, ceea ce a împiedicat schimbarea fațadelor. Și, într-adevăr, un timp nu s-a prea umblat la fațade”. 

Citește articolul integral aici!

Acest articol a fost realizat în cadrul programului ”Orașul uitat. Dă viață monumentelor!”, derulat de Freedom House România, în parteneriat cu HotNews.ro, înRoman.ro, Viața Liberă, Info Sud-Est, Vrancea24.ro, Ziarul de Iași, BanatulAZI, Știri din Banat, Expres de Banat.

Sursă justitiecurata.ro
Abonează-te la newsletter!
Nu rata nici o știre! Trimitem un email în fiecare dimineață cu ultimele știri.
Te poți dezabona oricând.
S-ar putea să-ți mai placă și

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.