Sâmbătă seară, perfomerii de la Școala de Artă „Sergiu Celibidache” au oferit un spectacol deosebit pe scena amenajată în centru. Spectacolul avea potențial de a fi unul extraordinar, dacă toți spectatorii ar fi înțeles să îi respecte pe cei de pe scenă. Dar parte a spectatorilor au venit acolo sa stea la discuții, să facă selfie-uri cu bot de rață, să-și schimbe coafura (o domnișoară a stat minute intregi cu mâinile în păr până s-a decis să îl lege la spate) sau cine știe ce alte preocupări. Alti spectatori au înțeles că în epoca Facebook, Wathsapp și a smartphone-urilor, este în regulă să vorbești la telefon pentru a spune cuiva unde să vină, fără să-ți pese de ceilalți de lângă tine. Au fost spectatori care s-au mutat pentru a fi mai aproape de artiști și mai departe de zgomotele de fond, dar lucrul acesta nu a funcționat de fiecare dată.
Aici este și o problemă de organizare, pe lângă lipsa de educație. Nu știu în ce măsură ar fi permis programul Filarmnicii ”Mihail Jora” – care a susținut concertul de după evoluția tinerilor noștri artiști – dar cred că seara ”Sergiu Celibidache” trebuia organizată înainte de toate celelalte seri, înainte de a veni peste noi mirosul de mici și utilajele pentru distracție de bâlci (ciocan, mașinuțe tamponate, etc.). Dacă seara ar fi fost organizată joi, iar celelalte terase ar fi funcționat de vineri încolo, cred că ar fi fost mult mai bine. Până la urmă, nu toți suntem la fel și nici nu trebuie să fim. De aceea, fiecare ar fi ales la ce anume să vină. Sâmbătă seară, pe scaunele din fața scenei au fost oameni care nu se încadrau deloc în peisaj și care, deși nu au venit acolo fiind obligați de cineva, s-au purtat execrabil față de artiști și față de ceilalți spectatori.
La un moment dat, dirijorul Ovidiu Bălan a spus, într-un mod elegant: ”Avem concurență, dar nu ne lăsăm, noi vom învinge”, făcând aluzie la țipetele celor care stăteau cu capul în jos în ciocan. Sunt sigură că mesajul a fost înțeles de foarte multă lume.
Din păcate, de parcă amestecul acesta nefericit de atmosferă de bâlci și spectacol de orchestră nu ar fi fost de ajuns, după ce reprezentanția excelentă a membrilor Filarmonicii ”Mihail Jora” s-a încheiat, pe scenă a urcat un domn care a început să cânte manele. Un final dezgustător al unei seri ce putea să fie, după cum spuneam la început, extraordinară.
Și încă o concluzie: sunt romașcani care exagerează cu bunul-simț. Bunul-simț nu înseamnă să înghiți mizerii, bunul-simț nu înseamnă să taci și să nu acționezi, ci înseamnă să spui civilizat ce anume te deranjează. Abia atunci când mai mulți oameni cu bun-simț au luat atitudine și-au schimbat comportamentul cei din jur (care erau, din păcate, copii lipsiți de cei șapte ani de-acasă); fie au plecat, fie s-au potolit. Dacă vrem să fim auziți, trebuie să vorbim. Nu ne va ghici nimeni gândurile și nu ne va citi mimica feței.