Carlos Luna, unul dintre prietenii de zeci de ani ai Papei Francisc, a adus la Roman, la Fundația Pacea, zucchetto-ul Suveranului Pontif. Este vorba despre obiectul care acoperă capul Papei și pe care nu îl dă jos decât la oficierea Liturghiei. Este pentru prima dată când zucchetto-ul papal părăsește Suedia, țara în care locuiește prietenul Papei Francisc.
Carlos Luna este jovial și dornic de dialog. Deși vorbește suedeză, modul său cald și plin de viață îi trădează originea latină. Este argentinian, asemenea actualului papă. Iar pe cei doi îi leagă o prietenie și o experiență de viață pe care nu a putut-o șterge sau altera nici distanța de zeci de ani de la toate întâmplările care i-au aproapiat pe cei doi. Carlos este la Roman pentru doar câteva zile, fiind aici împreună cu o delegație mai largă, formată din catolici, protestanți lutherani, toți din Suedia. Iar scopul lor comun este să vadă cum luptă Fundația Pacea pentru integrarea unor persoane care au avut neșansa de a se naște într-o familie de minoritari.
”Acum trei ani Jane Wacu (n.r. – partenera lui Carlos Luna) a început o inițiativă pentru romii din Suedia, care se aflau în orașul nostru. Lucram cu ei, strângeam bani pentru ei. I-am ajutat, dar trebuia să facem ceva și mai mult. Atunci trebuia să ne gândim la o formă de acțiune internațională. Și l-am sunat pe prietenul meu din copilărie, care acum este papă. Eu, un luptător mai în vârstă din Argentina, am fost din echipa de gherilă care lupta împotriva dictaturii, iar actualul papă m-a ajutat. Am ajuns la o mănăstire unde am fost îmbrăcat în preot și așa am plecat de acolo și am traversat toată Argentina, până în nord, la granița cu Chile. Ei erau preoți, iar eu mă prefăceam că sunt unul și nici poliția și nici armata nu s-au legat de noi, pentru că eram preoți. Așa am mers până la un oraș din nordul Chile, la o atitudine foarte înaltă, în Copiapo. Acolo era deșert, în oraș nu plouase de 35 de ani, dar a doua zi după ce am ajuns a început să plouă. Mi-aduc aminte că oamenii au ieșit pe stradă și au scos limba afară, ca să guste ploaia. A fost o experiență unică”, povestește Carlos despre cum l-a cunoscut pe cel care avea să devină șeful Bisericii Romano-Catolice.
”Această prietenie cu Papa Francisc a început în 1968. Și eram împreună în convent și studiam un tip de teologie care se numește teologia eliberării și după acest timp de studiu în perioada respectivă, am încheiat studiul de trei zile cu un meci de fotbal. Noi, care eram în mănăstire în clandestinitate, am jucat împotriva seminariștilor și preoților și eu i-am dat la picioare de câteva ori lui Francisc. Și când l-am întâlnit pe Papa Francisc pentru prima dată, după acest mult timp, pe 12 februarie 2014 – ne-am întâlnit la Santa Marta, care este o rezidență privată din cadrul Vaticanului – am vorbit împreună 58 de minute. Primul lucru pe care i l-am spus a fost să mă ierte că i-am tras la picioare și a căzut la fotbal. Atunci mi-a zis că a iertat și a uitat. I-am spus papei Francisc că trebuie să facem ceva pentru romi, să îmi dai niște bani sau să îmi dai ceva ca să vând și să îi ajutăm pe oamenii aceștia. Sau să îmi dai ceva să arăt oamenilor. Și după trei zile m-au sunat de la Vatican și la telefon mi-au spus că Papa a decis să-mi dea mie zucchetto-ul papal personal, pe care eu să îl folosesc cum vreau. L-am întrebat pe papă ce să fac cu obiectul, iar Papa mi-a spus că, dacă merg în România, să îl duc la frați”.
În Suedia, zucchetto-ul papal a fost expus în catedrala din Gothenburg unde a fost pus într-o vitrină. Acest lucru s-a întâmplat în ziua în care, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, se închidea lagărul de la Auschwitz. Iar mai mulți tineri care se întorceau acasă din Polonia, acolo unde au vizitat lagărul, au trecut și pe la catedrală. În cadrul acelui eveniment, biserica suedeză a vândut plăcinte, ceai și cafea, iar veniturile au fost strânse pentru proiectele care se desfășoară la Fundația Pacea.
”Romii din Suedia au tot ce le trebuie, o duc bine, iar asta se întâmplă din 1965. Și atunci ne-am speriat cu toții când au venit în Suedia atât de mulți romi pentru a cere de pomană. Noi credem că e bine pentru ei să rămână aici, în țările din care provin, cum e România și Bulgaria și vrem să-i ajutăm să învețe o profesie, să învețe să muncească. Acest lucru va lua mulți ani, dar în Suedia se văd aceste rezultate și avem mulți romi realizați ca orice alt suedez. De ce nu s-ar întâmpla acest lucru și în România? Proiectele pe care le desfășoară frații de la Fundația Pacea tocmai asta fac: îi învață pe romi să muncească. Proiectul de la Roman este cel mai bun pe care l-am văzut din acest sector. Pentru că le dă oamenilor un loc de muncă și demnitate, nu le dă de pomană”, este de părere Jane Wacu.
Pe 27 octombrie 2015, la Vatican s-au întâlnit aproximativ 7.000 de persoane, reprezentante ale etniei rome din toată lumea. Din Suedia, a participat un grup de 30 de persoane. ”Papa Francisc a spus că romii trebuie să invețe o meserie, să muncească, să înmulțească talanții. Apoi a adăugat: Voi sunteți inima Bisericii.”
Delegația scandinavă va pleca de la Pacea în câteva zile. Dar rezultatele reale a ceea ce se întâmplă acum la Pacea nu se văd pe loc și nici măcar peste o lună. În cel mai fericit caz va fi vorba de o generație.