În perioada 1-8 martie, înRoman.ro prezintă povești ale unor femei care lucrează în diferite domenii: fie acolo unde este nevoie de multă putere și coordonare, fie acolo unde gingășia și empatia rezolvă toate problemele. Campania ”Putere la feminin” nu prezintă exhaustiv laturile feminității, dar aduce aminte că o femeie poate fi în același timp soție, mamă, angajatul lunii și mult mai mult de atât.
Emilia Arcan, președinte CJ Neamț
Prima femeie care a ajuns senator de Neamț a mai înregistrat o premieră în politica nemțeană, înainte de a merge pe drumul spre Parlamentul României: Emilia Arcan a fost și prima femeie care a condus Consiliul Județean. Ce-i drept, mandatul a fost unul de interimar, dar Emilia Arcan a luat, atunci lucrurile foarte în serios, după cum a afirmat în mai multe rânduri. Tot în serios pare să fi luat și politica, de vreme ce a rămas implicată nu mai puțin de 18 ani și toate semnele arată că nu se va opri aici.
”Începând cu 2000, vreo opt ani am fost fin observator ale celor ce se întâmplau în jur, iar din 2008, după destulă experiență acumulată „pe margine“, am început să activez intens. Anul 2010 avea să fie un vârf al evoluției, pentru că am fost aleasă președinta Organizației Județene a Femeilor Social Democrate Neamț. Din acel moment pot spune că mi-am început o adevărată carieră politică! Am avut la dispoziție pârghii pe care le-am acționat cu toată forța, pentru susținerea femeii în acest domeniu în care abia încăpeai de bărbați! Am trecut prin multe, am avut de învățat din experiențe frumoase și mai puțin frumoase, dar cred că toți acești ani i-am pus la dispoziția femeii, pe care am susținut-o necontenit. Și rămân o susținătoare a femeii, atât în funcții de conducere, cât și în viața de zi cu zi, în tot ceea ce vrea să întreprindă! Îmi place în această lume a politicii, fac ceea ce fac din convingere și știu că de la acest nivel pot cunoaște oameni, opinii, pot influența schimbări, dar de fiecare dată am făcut-o respectând legea și sufletul omului care și-a pus încrederea în mine! Cu siguranță, dacă s-a întâmplat să dezamăgesc pe cineva și nu pentru că aș fi vrut, ci pentru că așa a fost să fie, am suferit mai mult decât persoana vizată, pentru că mereu îmi doresc să fiu de ajutor, să fiu un sprijin, să aibă oamenii încredere în mine. Tocmai de aceea evit să fac promisiuni. Eu, în campanie electorală nu am promis nimic. Am susținut și prezentat programul de guvernare, dar Emilia Arcan personal nu a promis nimic. Ca să nu ajung să produc dezamăgiri.”
Emilia Arcan, senator
Emilia Arcan se poate considera una dintre femeile privilegiate. Spune că niciodată nu s-a simțit dată la o parte din simplul motiv că este femeie și că, mai mult, a avut acces la funcții deținute ”nu de foarte mulți bărbați”. Acum, ca senator de Neamț, Emilia Arcan este membru în Comisia pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală și vicepreședinte în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții. În același timp știe că sunt multe domenii care pentru femei sunt greu accesibile. ”La noi, patriarhatul e o chestiune generală! Vorbim de femei ca minoritate în mai toate domeniile. Doar prin grădinițe, la catedră, femeile sunt stăpâne, în rest… Vorbim de „egalitate de șanse între femei și bărbați“ – adică recunoaștem faptul că ne vrem egalele lor, noi fiind în minoritate. Ne chinuim să reprezentăm 30% în mediul politic, vrem să demonstrăm că suntem puternice, ca să contăm. De fapt, dacă e să o spun pe cea dreaptă, suntem puține, dar bune! O mână de femei face cât o grămadă bună de bărbați. Sper să nu se supere colegii mei, bărbații în general, dar femeile sunt hotărâte, sunt decise, femeile pot întoarce munții, fie ele și în minoritate. Iată, de asta e o zi în calendar – 8 martie – când femeia e slăvită. Bărbații au prilejul pe 8 martie să facă ceva, să arate că le prețuiesc, să le recunoască adevărata valoare prin vorbe frumoase, prin urări, prin flori, prin atitudine! Iar femeia, pe 8 martie, „culege“ recunoștința celor din jur, recunoștința majorității. Eu am avut experiențe de cel mai multe ori plăcute și i-am convins pe colegii mei pentru că sunt serioasă. Nu au avut și îi asigur că nu vor avea probleme de pe urma mea! Pentru mine, legea e lege în orice moment. Ani de zile am urcat, poate uneori strângând din dinți, treptele scării politice. Slavă Domnului, nu m-am împiedicat, ba, dimpotrivă, tot timpul o luminiță parcă mi-a arătat calea și ușile labirintului deseori prea îngust mi s-au deschis. Mi-a spus cineva, parafrazând, desigur, că am o mână de fier în mănușă de catifea. Așa o fi… dar dacă mâna de fier a bătut discret la ușile zăvorâte și am reușit să rup lacăte, atunci e meritul meu. Și datorită meritelor, colegii de la Neamț mi-au fost alături. Până acum, nimeni nu mi-a bătut la ușă că n-aș fi fost corectă, ori că aș fi intrat cu bocancii în politică. Sigur, politica e un ring, niciodată nu știi care va fi scorul final, dar important e să te ții drept, să rămâi în picioare până la aplauzele finale. Deocamdată am fost aplaudată după mai multe reprize… jocul este în desfășurare, dar vă asigur că nu-i voi dezamăgi pe cei ce au încredere în mine. Deși port haine și papuci mici, în piept îmi bate o inimă mare, ce emană forță și rezistență!”
Pentru că ultima parte a anului trecut a fost marcat de campania electorală pentru alegerile parlamentare, Emilia Arcan a făcut muncă teren, ca orice politician interesat să câștige voturi. A fost un exercițiu pentru ceea ce avea să urmeze: câteva zile pe săptămână – activitate în Senat – și apoi activitate în teritoriu. Între toate acestea, echilibrul între familie și carieră poate fi dificil de păstrat. ”Pentru mine a fost un noroc, pentru că am parte de încrederea și sprijinul familiei. Nu mai am copii de crescut – apropos, când mi-am propus să merg la Senat, sprijinită, desigur, de colegii din partid – fiica și ginerele meu, care locuiesc în București au fost cei mai fericiți oameni, pentru că așa reușim să ne vedem des. Iar weekend-urile sunt rezervate celor de acasă. Trebuie să îmi fac timp pentru toate. Nu-mi pot lăsa nevizitată mama, rudele, prietenele, oricât de mult m-ar înțelege că momentan serviciul meu nu mai e în Neamț. E un joc al echilibrului, dar cred că reușesc să fac echilibristică! Astea sunt lucruri simple, câtă vreme știu că la Piatra Neamț mă așteaptă oameni dragi, mă așteaptă animăluțul meu de suflet, cățelușa Mița, care oftează la propriu patru zile pe săptămână după mine, iar când plec la București, cu greu reușesc să o scot din poșeta mea ori de prin bagaj, unde se cuibărește în speranța că o iau cu mine. În fine, foarte simplu nu e, dar niciodată nu am zis că ar fi ceva imposibil. Ca să depășesc emoția care mă încearcă, profit de discuția cu dumneavoastră ca să le urez tuturor doamnelor și domnișoarelor să fie iubite. La multe primăveri superbe!”