Modul în care erau educații tinerii la sfârșitul secolului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea era o problemă pentru oamenii de știință de atunci. Nicolae Manolescu-Strunga, om politic important și mare oftalmolog, spunea, la vrema lui, că școlarii primesc multe informații nefolositoare și ies de pe băncile școlii fără a avea un bagaj de cunoștințe util pentru viață.
”Există o preocupare la Manolescu referitoare la manualele școlare; a unui om care, deci, condusese sistemul sanitar, colindase toată țara, era țăran, a ajuns antreprenor, a făcut tot felul de inovații în oftalmologie, a văzut multe state, s-a format în Europa, a întâlnit mari personalități și-a spus: ce-au ei în sistemul educațonal de pot face așa oameni interesanți și societăți care sunt puternice și ce nu avem noi? Sau ce fel de mesaj transmitem noi prin intermediul manualelor elevilor și ce mesaje transmit ei? Și-o să vă citesc câteva fragmente legate și de aceste aspecte, legate de manuale… Și el spunea așa: <<Un copil ieșit din școala rurală știe Biblia, adică toate minciunile jidovești; știe catehism, adică meta-fizică, după cealaltă lume. Știe istoria tuturor românilor buni și răi, ca și cum s-ar pregăti pentru domnie. Știe din poeziile tuturor poeților, știe o nenumărată sumă de istorioare bune pentru călugări, știe parabole, proverbe și ghicitori în mare număr. Același școlar, însă, trece indiferent printre toți vrăjmașii plantelor utile lui, utile vitelor, printre vrăjmașii vitelor și ai păsărilor și ai sănătății și vieții lui proprii. Indiferența lui este identică cu a unui orb. Apoi, nu este, în adevăr, orb pentru aceste lucruri?>>”
dr. Richard Constantinescu, UMF Iași
Această chestiune a fost dezbătută de doctorul Constantinescu la simpozionul expoziției temporare ”Pe urmele spițerilor din Roman. Printre vechi rețete, truse și flacoane”, eveniment organizat de Muzeul de Istorie Roman.