Sindicatul Liber al Lucrătorilor din Învățământ și Cercetare Științifică a invitat presa din Roman la ceea ce ar fi trebuit să fie o conferință de presă în Aula „Garabet Ibrăileanu” a Colegiului Roman Vodă, joi, 10 mai. Invitați au fost și directorii instituțiilor de învățământ din zona Roman și, din participarea la o conferință de presă, jurnaliștii s-au trezit asistând la o adevărată ședință de sindicat, unde acuzele au curs în toate direcțiile.
Gabriel Ploscă, președintele Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învățământ și Cercetare Științifică din Neamț, a scos în evidență subfinanțarea cronică a educației, acuzând guvernanții că, deși există un pact care spune că educația trebuie să primească 6% din PIB, niciodată nu s-a întâmplat asta, anul acesta urmând a se aloca 2,9%, iar la nivelul UE procentul mediu fiind de 5,5%. Acesta a acuzat că metoda costului standard per elev este „o formulă nefericită” care nu ține cont de specificul școlilor. În timp ce mai mulți directori păreau îngrijorați de calitatea actului didactic, liderul de sindicat își făcea mai multe griji pentru salariile din învățământ.
De ce trebuie să stăm de fiecare dată cu frica-n sân că vine ziua de salariu și nu vor fi bani? Sau că nu vor fi bani pentru plata contribuțiilor la stat? În 2018, situația este și mai grea. Dacă în anii anteriori mai făceam artificii și transferuri, acum ministerul lucrează pe trimestre, trebuie să te încadrezi în acea perioadă. Din luna februarie începem să avem probleme că nu sunt bani suficienți. Sunt situații în care oamenii au primit pe card netul, dar nu s-au plătit contribuțiile. Sunt restanțe pe contribuții, iar angajatorii se întreabă ce fac, fiindcă e caz penal să nu plătești contribuții.
A existat acuzația că s-au împărțit aceste sume pe ochi frumoși. S-a mers pe ideea să suferim toți. Sunt năpăstuit o dată prin acest cost standard, mai sunt năpăstuit încă o dată prin subiectivismul repartizării și e greu.
Gabriel Ploscă
Directorii de școli s-au arătat îngrijorați de posibilitatea de a răspunde penal pentru nevirarea contribuțiilor la stat.
Media prognozată de Minister este de 20 și maxim 25, în semestrul II avem un deficit de 15% în această lună. Există școli cu deficite cu peste 60%. Există două soluții: reducere de posturi sau comasări. Sunt fochiști cu peste 20 de ani vechime care au 1.420 lei salariu, salariile sunt infime, nu ne ajută cu nimic dacă îi dăm pe toți afară, ar trebui să mai dăm afară zece învățătoare cu vechime și gradație maximă pentru… Un director nu poate prognoza un buget, când are posturi de ocupat, fiindcă nu știe dacă va veni un debutant sau un doctorand. Nu ne rămâne decât să ni se facă dosar penal sau să ne dăm demisia.
Luminița Boloca, director al Școlii Gimnaziale „Calistrat Hogaș”
„Educația înseamnă și formarea demnității copiilor. Unde e demnitatea la noi?”
Cel mai vehement vorbitor din sală a fost profesorul Onoriu Maior care a acuzat sindicatul că nu luptă pentru educație, dovadă fiind faptul că de-a lungul timpului mai mulți lideri de sindicat au abandonat lupta sindicală pentru o carieră politică.
Eu de mult caut să mă descarc, mai am 15 zile de școală, vreau să mă descarc după 46 de ani. Am o întrebare: Educația înseamnă și formarea demnității copiilor. Unde e demnitatea la noi? De două luni avem problema asta; de două luni vedem liderii de sindicat de la Sanitas pe toate televizoarele. Unde sunt liderii de la noi? Nu-l văd pe domnul Hăncescu de două-trei luni deloc, nu mai vorbesc de alți lideri. Nu văd un director, un inspector. Unde-s? Nu văd pe nimeni de trei luni. Eu ies la pensie. Cum să ies la pensie dacă nu sunt plătite contribuțiile? Pe cine dau în judecată? Pe director? Ce vină are el? Pe inspectorul general? Demnitatea e totul. Ăia ne-au trădat. Nu văd liderii noștri. Nimeni nu-și dă demisia. Trebuie să ieșim în stradă, așa cum au făcut alții. Nici când a fost greva generală, au fost profesori care nu au ieșit.
Eu vă reproșez dumneavoastră, personal, și la ceilalți – eu pot să ies și mâine la pensie, că dacă nu-mi dă doamna directoare salariul cu tot cu contribuții plătite, eu de mîine nu mai vin la școală, ies la pensie – dar, dacă nu câștigați demnitatea și nu ieșiți în stradă, o să-și bată joc de dumneavoastră la fel și o să spun la urmă: „așa vă trebuie.” Eu nu am fost niciodată comod și mulți s-au bucurat că mi-am dat demisia, dar nici nu am mai concurat. Problema este că nu putem permite să își bată joc de noi. Cei de la Sanits au rezolvat. Noi de ce nu putem? Pentru că nu avem demnitate. Din 1977 și până în 1990 am fost la N ședințe la Piatra, că eram membru în comitet, în plenare… Când erau consfătuiri, la profesori era mai rău decât la agricultori: veneau, lăsau hainele, vorbeau toți odată, nu era respect reciproc, stand de carte niciodată, stand de ziare niciodată. Cafea de cumpărat găseai doar de la alte standuri, ale altor profesii. Dacă așa demnitate arătăm, așa merităm și așa ne trebuie.
Onoriu Maior
Din sală s-au auzit voci care s-au scuzat spunând că le e frică că-și vor pierde locul de muncă, având copii de întreținut și rate la bancă.
„Nu mai există profesori buni și profesori răi, există profesori scumpi și profesori ieftini”
Mihaela Tanovici, director al Colegiului Național Roman Vodă, acuză faptul că metoda cost per elev duce la scăderea calității personalului didactic, directorii de școli fiind obligați să angajeze profesori care pot fi plătți cu salarii mici.
Am făcut sacrificii care nu mai înseamnă calitate în învățământ: clase cu 30 de elevi. La noi nu se mai pune problema de comasări. Facem clase de 60? Profesorii de informatică se plâng că nu mai pot lucra pe grupe, lucrează cu clasa întreagă. Când cauți un profesor, nu mai spui profesor bun sau mai puțin bine pregătit. Spui profesor scump sau profesor ieftin. Când spui profesor scump înseamă că omul acela are niște calități: are gradație, are vechime, are doctorat. Nu noi, directorii suntem cei care trebuie să plătim, ci cei care împart banii așa cum consideră. CNRV nu a primit toți banii pe costul standard. Dacă așa e situația, eu îmi dau demisia.
Mihaela Tanovici, director al Colegiului Național Roman Vodă
În loc de concluzii
Conferința de presă transfomată în ședință de sindicat a arătat nu numai că există o subfinanțare a sistemului educațional, a arătat și faptul că există o divizare a personalului didactic și nedidactic, o fractură care s-a adâncit odată cu legea salarizării unitare. Acuzele au curs în toate direcțiile: dinspre sindicat spre guvern, dinspre profesori spre guvern, dinspre profesori spre sindicat, dinspre profesori spre personalul nedidactic și dinspre profesori spre profesori. Dacă profesorii păreau preocupați de actul didactic și calitatea lui, sindicatul părea mai degrabă preocupat de salarii, amintind rareori de calitatea actului didactic, de siguranța elevilor și a profesorilor. Nu s-a spus o vorbă despre dotarea școlilor, a laboratoarelor, despre calitatea manualelor sau despre problema abandonului școlar.