Site icon inRoman.ro

Amintiri despre Viorica Agarici: „Vine Doamna! Vom primi bomboane!”

bust Viorica Agarici 7690

Gestul eroic al Vioricăi Agarici, președinta organizației Crucea Roșie Roman, a fost comemorat marți, 3 iulie, la 77 de ani de când acesta au avut loc.

Viorica Agarici FOTO Muzeul Holocaustului din Israel

În 1941, Viorica Agarici a amenințat că se va pune în fața trenului care ducea evrei către lagărul de la Călărași, dacă oamenii din acele vagoane nu vor fi lăsați să coboare pentru a fi tratați conform regulilor internaționale în vigoare în timp de război. Sprijinită și de regina mamă Elena, Viorica Agarici a reușit să oprească trenurile morții, care transportau peste 1.000 de evrei de la Iași la Călărași. Deși drumul de la Iași la Roman nu este foarte lung, vagoanele s-au plimbat între gări timp de mai multe zile, astfel că atunci când evreii au fost opriți la Roman, din vagoane au fost date jos mai multe cadavre.

Celor în viață, Viorica Agarici le-a dat alimente, apă și medicamente, astfel că peste 800 de evrei au supraviețuit datorită unei femei.

La scurt timp, Viorica Agarici a fost înlăturată de la conducerea Crucii Roșii Roman. După război, nu doar că nu a avut parte de recunoașterea meritată, dar a avut de suferit din cauza comuniștilor, care i-au confiscat toată averea și au adus-o la limita subzistenței pentru că era din neam de boieri. Însă evreii nu au uitat de curajul ei.

Am cunoscut-o pe Viorica Agarici, o am mereu în fața ochilor. Eram mic, nu am vorbit cu dânsa, dar știu, se vorbea mult de pe atunci despre Viorica Agarici. După 1944, când ea înfrunta, la rândul ei, anumite necazuri din cauză că era de origine boierească, evreii și-au adus aminte aminte de dânsa și de ceea ce a făcut și au ajutat-o cu ce au putut. În primul rând, cu de-ale gurii. A fost mutată la București, la copii, și acolo Federația noastră i-a asigurat un fel de pensie viageră, tot ca urmare a răsunetului acțiunii ei din gara Roman. Inclusiv crucea din cimitir e făcută cu banii Federației. Asta înseamnă că peste tot pe unde se vorbește despre Holocaust în România, nu poate să nu fie amintit numele Vioricăi Agarici. Am în fost în Israel, la Institutul Yad Vashem, am văzut copăcelul plantat în memoria ei.

Iancu Vexler, președintele Comunității Evreiești din Roman

Președintele comunității evreiești din Roman vorbește despre un arbore plantat pe 3 ianuarie 1983, atunci când Yad Vashem a recunoscut-o pe Viorica Agarici ca „Drept între popoare”, un titlu care se acordă non-evreilor care au ajutat evrei și chiar și-au pus în pericol viața pentru aceștia.

Pentru romașcanii care au cunoscut-o, Viorica Agarici a rămas un model; și nu doar pentru fapta din 3 iulie 1941.

Locuiam în același cartier, pe strada Ștefan cel Mare. Doamna, în fiecare zi venea acasă în jurul orei cinci, pentru că ea preda ore de germană și franceză copiilor din familiile evreiești și din alte familii înstărite. Noi, copiii, o așteptam cu nerăbdare pentru că scotea din coșul ei de papură bomboane cu fructe și ni le oferea zilnic. Ori, noi, o urmăream, practic și, când îi vedeam silueta, se dădea semnalul, toți spuneam: „Vine Doamna! Vine Doamna! Vom primi bomboane!” Viorica Agarici mi-a marcat viața; am cunoscut-o și i-am știut povestea, am văzut un om care avea tot, a piedut tot, dar a rămas cu aceeași bunătate și același echilibru. Acest model m-a influențat foarte mult în multe decizii pe care le-am luat în viață.

Iuliana Năstase-Onu

Marți, în Gara Roman, acolo unde se află un bust al eroinei, s-a ținut un moment de amintire a faptelor Vioricăi Agarici, la care au participat oficialități județene și locale, oameni care au cunoscut-o pe salvatoarea evreilor și reprezentanți ai Crucii Roșii.

Exit mobile version