Am avut ocazia să-mi fac o vagă ideea despre cum funcționează lucrurile aici. Depsre birocrație v-am mai povestit: este multă – uneori are o logică, alteori mi se pare că sunt prea mulți pași intermediari, dar asta e. Despre oameni și, în special, despre sistemul universitar de aici, în câteva puncte:

1.Francezii țin mult la „repas”. Nu există cursuri la prânz, timp de o oră cel puțin studenții au liber pentru le repas. Chiar dacă între alte cursuri alergi de la o sală la alta fiindcă, practic, nu ai puază, le repas este sfânt. Mai nimic nu e deschis, nu găsești pe nimeni la birouri; dacă nu mergi la un resto, poți cumpăra sandwich uri de la chioșcuri, poți comanda supă sau paste, poți să vii cu mâncarea de acasă. Indiferent cum ar fi, e bine să ai ceva de mâncare; când vezi sute de oameni mâncând în jurul tău te apucă foamea instant.

2. Punctualitate. Pe cât de mare este pauza de prânz, pe atât de scurte sunt celelalte pauze. Între două cursuri nu prea ai timp de nimic, fiindcă profesorii vin la fix și pleacă la fix (adică vin la timp și pleacă la sfârșit, că unele cursuri încep la și jumătate). Studenții nu prea întârzâie, iar dacă o fac, intră în liniște și nu dau „bună ziua”. Nu din lipsă de respect, ci tocmai pentru a nu deranja și mai mult.
3. Respect. Profesorii de aici sunt ca și cei de acasă: unii mai înzestrați cu har pedagogic, alții mai au de lucru. Dar toți, absolut toți!, sunt la fel de calmi. Și sunt cazuri când pofesorul explică și de cinci ori aceeași informație, pentru că există un singur (!) student care nu a înțeles. O face iar și iar, cu același calm, cu aceeași abordare normală, cu aceeași deschidere. Scopul profesorului nu este să vorbească pe repede înainte, ci să îi facă pe sudenți să înțeleagă informația. În general, profesorii sunt destul…