Am zis că uneori îmi pun sufletul pe tavă când scriu. Ieri am făcut astfel, scriind despre fostul azil din Roman (articolul îl poți citi aici); și nu, nu pentru că sunt o nostalgică care nu vrea dezvoltare și se opune schimbării. Ci pentru că am văzut, mai ales în ultimii ani, de ce ne place să mergem în străinătate și să admirăm orașele altora. Sau de ce ne plac Sibiu, Cluj, Iași.
Pentru că istoria se împletește cu prezentul, pentru că …
