În timp ce mulți dintre noi nici măcar nu știm că există o olimpiadă națională în domeniul Construcții, instalații și lucrări publice pentru elevii de liceu, Paul Dîscă, din Gherăești, a reușit performanța maximă doi ani la rând. De curând, el s-a întors de la Tulcea cu premiul pentru primul loc la această competiție, premiul pentru cea mai bună lucrare scrisă (94,5 puncte) și premiul pentru cea mai bună lucrare practică (100 de puncte). Paul nu este singurul care a venit premiat acasă. Colegii lui: Paul Gheț (clasa a XI-a) și Ionuț Alexandru Andro (clasa a XII-a), au obținut mențiune I, respectiv mențiune II. Elevii, care studiază în cadrul liceului catolic privat „Sfântul Ioan La Salle” din Pildești, au fost pregătiți de profesorii: Traian Ploșniță, Eugen Bulgagiu și Cătălin Ifrim
Paul este acum în clasa a XII-a la profilul Construcții și instalații și privește viitorul cu încredere. Când i-am zis că bate BAC-ul la ușă, a răspuns cu umor: „Să bată. Îl bat și eu pe el.”
Spune că probele la olimpiadă nu au fost grele și chiar s-a certat singur că a greșit la proba teoretică.
„La proba teoretică au fost întrebări din cărți, iar la proba practică am avut un desen pe o foaie și noi a trebuit să îl reproducem în AutoCAD (n.r. – un soft special, folosit de ingineri, urbaniști, arhitecți, etc.). Pe lângă aceasta, am mai avut câteva calcule pe aplicații pentru ingineri. Desenul a fost al unei case de locuit, un imobil mare, unde am avut multe detalii la care să fim atenți. Nu a fost greu. Am greșit din prostie la proba teoretică și știu exact ce-am greșit; puteam să iau mai mult, dar nu am fost pe fază. Când am văzut baremul mi-am dat seama că am greșit și îmi venea să-mi dau vreo două.”
Rezultatele de anul trecut și din acest an nu au venit peste noapte ori printr-o minune: Paul a împletit, ani la rândul, pasiunea cu perseverența și învățarea.
„Eu de la 13 – 14 ani am început să lucrez pe-acasă, pe la vecini. Când aveau de turnat beton, o șapă, ceva, eu îi ajutam; mai întâi am dat la mână un cui, o scândură…. apoi am început să fac mai mult și, când au văzut oamenii că sunt serios, mi-au zis că mă plătesc. În ultimii ani, vara am lucrat mereu; iar din toamnă lucrez cu un instalator. Practic, fac rețeaua pentru apă caldă, apă rece, încălzire, canalizare. La olimpiadă a fost un plus, fiindcă eu știam și practic, și teoretic.”
Nu s-a mulțumit doar cu ceea ce învăța pe șantier și a început să studieze suplimentar. Așa că liceul de profil a fost o alegere firească.
„Pentru tot ce știu acum și pentru rezultatele mele, baza a fost la școală. Ca să ajung la performanță am fost nevoit să lucrez și acasă. De un an lucrez pe AutoCAD, inclusiv în vacanțe. Plus că am învățat mult acasă; după muncă am două ore, două ore și jumătate pe care le aloc pentru a învăța pe a doua zi și încă o oră pentru olimpiadă. Asta am făcut în fiecare zi, după ce a trecut vacanța de Crăciun. Am studiat desene complexe, unde doar calculul pentru a trasa liniile putea să-mi ia două ore. La liceu, profesorii sunt stricți, se pune foarte mult accent pe învățătură, avem liturghie, cursuri de formare… Se învață mult.”
Paul muncește pentru că înțelege eforturile părinților lui: tatăl lucrează cu normă întreagă, iar mama are grijă de gospodărie și de cele două surori mai mici. El face naveta de cele mai multe ori cu bicicleta, indiferent de anotimp. Speră, cu banii strânși, să-și poată lua o mașină, care să-i ușureze drumurile ce, din toamnă, vor fi între Gherăești și Iași.
”Părinții m-au sprijinit mult financiar, mai ales că nu am putut lucra două săptămâni înainte de olimpiadă, nu făceam față și cu munca și cu învățatul. Eu muncesc pentru mine; îmi iau pentru mine ce am nevoie: haine, mâncare la școală, bani de ieșit. Părinții mai apelează la mine doar la nevoie. Dar e normal, că și eu consum.”
Întrucât este olimpic, Paul va fi admis din oficiu la Facultatea de Construcții pe care vrea să o urmeze. Va avea cazare asigurată în cămin și, cel puțin în primul semestru, va beneficia de bursă. Cu toate acestea, tânărul vrea să se angajeze încă din primul an de facultate, pentru a nu pune o presiune financiară pe familie: „părinții mei trebuie să le crească și pe cele două surori și în România salariile nu sunt chiar atât de mari.”
PS: Acest articol a fost realizat în afara unității de învățământ, astfel că nu am reușit să discutăm și cu profesorii care au ajutat la succesul lui Paul și al colegilor săi. Echipa înRoman.ro a fost primită cu ostilitate de directoarea liceului, pe motiv că în 90 – 120 de secunde de la momentul la care am pășit în liceu nu am ajuns la biroul dumneaei.
