Ca niciodată în istoria recentă, bisericile au fost goale în noaptea Învierii. Izolați în casele lor, oamenii au așteptat ca lumina să vină la ei, odată cu speranța că virusul acesta care ne-a schimbat rutina și tradițiile va deveni, în scurtă vreme, doar o amintire urâtă.
În fața bisericii “Sf. Vasile cel Mare”, de lângă Spital, cinci voluntari și doi preoți se organizează cu candele și căndeluțe. Își împart traseele și, chiar înainte de a pleca, discută cu doi polițiști care veniseră să se asigure că nu sunt probleme.
Noi i-am însoțit pe Ionuți: preotul Ionuț Amărinei (directorul Seminarului Ortodox) și Ionuț Corbu, unul dintre voluntari.
Este inedit să mergem cu lumina acum, dar și consecința unei practici de excepție din ultimii ani, pe care modernitatea ne-o oferă: posibilitatea de a aduce de la Ierusalim, pe parcursul aceleași zile, Lumina Sfântă, lucru care se poate realiza datorită progresului umanității. În situația aceasta cu totul specială dorim să le mulțumim voluntarilor care ne ajută pentru că fac acest act evanghelic, de a distribui lumina lui Hristos, care luminează tuturor.
Ionuț Amărinei, preot biserica “Sf. Vasile cel Mare” Roman
Între timp, ajungem la prima oprire: Anton Pann. Părintele Ionuț ne spune, din graba pașilor, că acest cartier este Detroitul Romanului: jumătate din apartamente sunt goale. Ceea ce ne zice el se confirmă când ne uităm la ferestre. Este abia trecut de ora 22.00, dar la cele mai multe locuințe nu se vede nicio lumină. Acolo unde există semn de așteptare, apare, în scurtă vreme și confirmarea: “Am venit cu lumina!” “Coborâm imediat! Mulțumim! Hristos a înviat!”
În noaptea tăcută, scurtul dialog dintre preot și credincioși răsună ca o speranță și ca o promisiune. O doamnă trecută de 70 de primăveri, care abia merge, încearcă să ia lumina de la o distanță cât mai mare: “Trebuie să ne ferim. Mai ales duneavoastră, că sunteți tineri. Noi avem o vârstă, de-acum asta e…”
Plecăm mai departe, către alte blocuri, pe alte străzi. Preotul Amărinei merge repede, răspunde la apeluri, se salută cu enoriașii coborâți în fața scării sau ieșiți la ferestre, dă indicații voluntarului: “Sună la domnul Dorneanu, apartamentul 91”. Apoi se uită la ceas și se liniștește. Mai sunt 30 de minute până la miezul nopții, iar el mai are de împărțit lumina doar la un bloc și câteva case.
Ajunge la timp în fața bisericii. Urmează slujba Învierii, care este moment de emoție și împlinire atunci când biserica este plină. Acum, liniștea de pe străzi și pustiul din lăcașurile de cult par să ceară o minune.
E lesne de înțeles că așteptăm cu toții un semn de Sus și avem toate motivele să credem că doar de acolo putem scăpa de acest moment greu. Soluțiile stau în relația noastră cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Acum avem ocazia de a îmbunătăți semnificativ viața noastră duhovnicească, aceste provocări ne dau ocazia să progresăm ca oameni. Eu sunt optimist, speranța mea e Tatăl nostru, al tuturor. Hristos a înviat! Sărbători binecuvântate tuturor!
Ionuț Amărinei, preot biserica “Sf. Vasile cel Mare” Roman
