În fiecare an, 5 iunie este o zi deosebită pentru învățământul românesc. Pornind de la ziua de naștere a dascălului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc, dascălii din întreaga țară au ocazia să se bucure de considerația pe care o merită; măcar în această zi.
Cred că fiecare dintre noi a rămas în memorie cu figura unuia dintre cei care i-a călăuzit pașii către tainele învățăturii și acel portret a rămas ca o icoană vie în sufletele noastre. În fiecare școală există un Domnu’ Trandafir, ce rămâne un exemplu de moralitate și comportament pentru elevii săi. Bazele educației sunt așezate de către acești părinți ai învățământului. Societatea i-a respectat, i-a iubit și chiar i-a idolatrizat. Scriitori celebri au evocat în operele lor chipurile dragi ale învățătorilor din primii ani de școală. Aceștia au fost cei care i-au format ca oameni și pentru acest lucru au rămas pentru eternitate cunoscuți pentru meritele lor.
Lumea astăzi s-a schimbat. Dascălii și-au pierdut din acea imagine ,,sfântă” din cauza lipsurilor și a indiferenței pe care statul român a avut-o de-a lungul timpului față de această categorie. După revoluție, învățământul a suferit mult, iar indiferența politicienilor față de educație s-a reflectat și în atitudinea elevilor față de școală. Cu toate acestea, dascălii dedicați au dăruit din cunoașterea lor gingașelor vlăstare pe care le aveau în palme pentru ca acestea să formeze o societate puternică, cu o mentalitate sănătoasă, curată. Sunt mulți domni Trandafiri, cum a avut Sadoveanu, sunt mulți ca bădița Vasile a lui Creangă, sunt multe dăscălițe ca ale lui Octavian Goga și exemplele ar putea continua. Aceștia rezistă indiferent de cum îi tratează societatea, indiferent de schimbările care au loc, indiferent de condițiile în care muncesc, indiferent de atitudinea părinților care, uneori, îi blamează. Pentru toți aceștia arătăm tot respectul și considerația noastră! La mulți ani, dragi învățători și învățătoare!