După zeci de ani de comunism am moștenit un oraș gri, cu blocuri standard. Pe ici, pe colo, câte o casă veche a scăpat buldozerului de partid. Odată cu pătrunderea capitalismului în oraș, au pătruns și materialele noi de construcție și goana după orice colț de pământ sau spațiu verde ce ar fi putut fi folosit ca avantaj comercial. Chioșcuri și clădiri au fost construite alandala, locuințele de la parter au fost extinse mușcând din spațiul verde sau chiar din trotuar. Astfel, cenușiul comunist a fost înlocuit cu amalgamul pestriț de culori și materiale.
Să luăm ca exemplu strada Oituz, o stradă din buricul târgului, căutat vad comercial, ce a devenit un amestec dizgrațios de construcții răsărite din lăcomie, în lipsa unor reglementări locale coerente și cu sprijinul administrației locale
Începem de la intersecția cu Bulevardul Roman Mușat. Pe partea dreaptă avem extensia complexului Guliver, practic o fațadă din aluminiu și sticlă, în culorile roșu și gri, cu litere volumetrice scorojite, la parterul unui bloc verde.
În capăt, un chioșc din termopan alb ce ar putea trece neobservat dacă nu ar fi „decorat” cu mai multe coroane mortuare.
Imediat urmează un restaurant, practic o casă veche căreia i-a crescut un cub de sticlă acoperit cu autocolant și o terasă ce ocupă parte din trotuar.
Ne deplasăm în continuare și trebuie un pic de atenție pentru a remarca o casă veche, frumoasă, cu ornamente la ferestre.
O remarcăm mai greu, pentru că în fața ei, acolo unde ar fi trebuit să fie un colț verde, s-a construit cu ani în urmă o clădire ce combină în mod nefericit termopanul alb de la parter cu peretele cortină din sticlă ce acoperă trei etaje. Deasupra unei uși, cicatricile unei forme de publicitate sar în ochi.
În laterala vechii case, s-a ridicat un bloc nou, frumos, dar cu o arhitectură diferită față de ceea ce se află în jur. Iar culoarea vișinie și mansarda cu țiglă din tablă neagră nu ajută deloc. Vechea casă din dreapta pare privată de toată lumina de la sud de cele două clădiri mai noi.
Continuăm deplasarea spre Școala nr. 5 și găsim un chioșc din lemn urmat de o clădire cu multă sticlă și cu tencuială scorojită în partea superioară.
După asta avem avem o casă ce găzduiește un restaurant, casă ce a primit o extensie ale cărei ornamente se potrivesc, numai acoperișul e din alt film. În față, un chioșc cu fațada din sticlă acoperită cu autocolant multicolor.
Nici pe partea cealaltă lucrurile nu stau mai bine. Pe fațada casei de cultură, un banner pare uitat de câțiva ani.
Dincolo de intersecție urmează câteva societăți comerciale care și-au amenajat exteriorul cum au crezut mai bine, dar atenția este atrasă de multitudinea de coroane mortuare ce acoperă un perete.
La câțiva metri distanță un executor judecătoresc și-a făcut o intrare din termopan maro la parterul unui blog cu fațada colorată în gri și un verde vag.
Puțin mai încolo, în fața unei case, o amestecătură de pereți din tablă și geamuri cu tâmplărie termopan găzduiește un magazin cu produsele expuse pe un trotuar deja prea mic pentru ca doi oameni să treacă lejer unul pe lângă celălalt.
Bomboanele de pe tort sunt extensiile de la parterul următorului bloc, fiecare cu stilul ei.
Acoperișul ultimei extensii a fost transformat într-o terasă, locatarul apartamentului de deasupra decupând o ușă de acces în balcon și depozitând pe terasa improvizată diverse lucruri.
La toate acestea se adaugă labirintul de cabluri care atârnă inestetic de-a lungul celor două trotuare.
Vocea specialistului
Oana Bogdan este co-fondatoarea biroului de arhitectură BOGDAN & VAN BROECK, membră în consiliul director al platformei „A+ Architectură în Belgia”, membră în consiliul Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA), ambasadoarea Femeilor în Arhitectură din Belgia, președinta juriului Premiului pentru Arhitectură 2021 al orașului Rotterdam și un arhitect respectat în Europa. Oana Bogdan și-a pus amprenta pe proiecte ample, axate pe calitatea vieții oamenilor și pe activarea spațiului public (vezi www.bogdanvanbroeck.com).
Spațiul construit are un impact psihologic uriaș asupra oamenilor. De aceea, eu cred că arhitecții ar trebui să opereze precum niște doctori ai spațiului. Atâta doar că, deseori, arhitecții nu mai apucă să opereze: deciziile importante în privința dezvoltării urbane sunt luate de politicieni fără a se consulta cu experți, și atunci arhitecții intervin prea târziu. Și mai grave sunt situațiile în care arhitecții nu sunt implicați deloc, asa cum pare a fi strada Oituz din Roman. O stradă haotică și de un prost gust cum rar vezi în lume. O stradă pe care fiecare face ce vrea, fără pic de respect pentru celălalt, pentru spațiul public, pentru sănătatea trecătorilor, care sunt agresați de tot ceea ce s-a construit pe ea. Dezvoltarea unui oraș nu poate fi armonioasă fără o viziune. Iar o viziune pentru dezvoltarea unui oraș trebuie susținută mai mult decât doar în timpul mandatului unui primar. Pentru că arhitectura și, mai ales, urbanismul, sunt lente. Așadar, ii doresc orașului Roman să-și ia destinul în brațe, să-și ofere o viziune de dezvoltare urbană pe măsura cosmopolitismului lui, să o materializeze pe parcursul mandatelor mai multor primari și să-și aducă astfel înapoi fiicele și fiii care l-au părăsit.
Oana Bogdan
Viitorul
Dacă treci zilnic pe strada Oituz te obișnuiești cu imaginea, dar cine a călătorit sau locuiește în vestul Europei remarcă imediat că “la ei” nu e ca la noi. Acolo se pune mare preț pe spațiul verde, iar clădirile nu obțin autorizații de construire decât dacă se supun unor reguli arhitecturale clare și stricte, iar materialele de construcție și culorile aprobate trebuie să fie armonizate la clădirile din jur.
Dacă vom construi în continuare până în buza trotuarelor, dacă vom lăsa să crească mastodonți din sticlă și metal pe fiecare colț de iarbă verde, dacă vom construi acoperișuri cu materiale și în culori după cum îi trece fiecăruia prin mine, dacă nu vom îngropa cablurile, dacă nu vom armoniza spațiile publicitare, dacă nu vom renunța la varza pusă pe post de plantă ornamentală ș.a.m.d, nu vom obține decât un oraș dizgrațios și sufocant. Un oraș modern este prietenos în toate aspectele cu locuitorii săi.
Orașul nostru are mare nevoie de reguli clare în privința amenajării urbane. Nu mai putem lasă ca fiecare extensie de parter să fie făcută altfel decât cea a vecinului, iar concesionările de spații publice ar trebui făcute după niște criterii clare. În timp ce o mulțime de spații comerciale centrale stau cu anunțuri de închiriere în geamuri, autoritățile locale aprobă transformarea unor apartamente de la parter în noi spații comerciale. Clar e ceva în neregulă cu asta.