Site icon inRoman.ro

„Puterea la feminin”: Doamne care servesc Patria

femei in armata Gabriela Tutunaru Ana Maria Rusu 2354

În perioada 1-8 martie, înRoman.ro prezintă povești ale unor femei care lucrează în diferite domenii: fie acolo unde este nevoie de multă putere și coordonare, fie acolo unde gingășia și empatia rezolvă toate problemele. Campania ”Putere la feminin” nu prezintă exhaustiv laturile feminității, dar aduce aminte că o femeie poate fi în același timp soție, mamă, angajatul lunii și mult mai mult de atât.

Gabriela Tutunaru și Ana-Maria Rusu sunt colege de serviciu de puțină vreme. Au multe în comun, iar prima dintre asemănări este cariera militară. Amândouă au jurat credință Patriei și până acum nu regretă, niciuna, nicio clipă, calea pe care au ales-o. Acasă, cele două au, fiecare, un partener care le înțelege pasiunea pentru haina militară pentru că și soțul, respectiv respectivul soț poartă aceeași uniformă. Iar colegii se poartă exemplar, având ”un comportament deosebit de corect”.

De ce alege o femeie să răzbată într-o lume a bărbaților și într-un domeniu care poate fi numit oricum, dar nu  prietenos?

Eu m-am născut într-o familie cu tradiție militară, tatăl meu a fost militar. A fost tot intendand, specialitatea Logistică. Pentru mine a fost un vis de mic copil, să ajung ca tatăl meu, să fiu la fel ca el. Întotdeauna ne-a povestit cu pasiune, a fost un istoric foarte bun și  eram încântată, fascinată de fiecare dată când ne povestea diferite aspecte. A fost o copilărie frumoasă. Când am decis să-l urmez, m-a încurajat și a fost foarte fericit când am reușit la Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu pentru că și-a dorit foarte mult să continuăm tradiția în familie”, spune locotenent colonel Gabriela Tutunaru, Șef al Logisticii la Batalion 43 Aprovizionare și Transport Roman I Mușat.

locotenent colonel Gabriela Tutunaru

Ca orice militar, are o uniformă aranjată la perfecție până în cel mai mic detaliu. Privirea demnă este, totuși, neutră; asta, până când îl amintește în discuție pe fiul ei, care lucrează în cercetare în domeniul farmaceutic – și atunci, ca orice mamă, se luminează. Pentru el a ales să nu meargă în misiuni internaționale, dar a fost un sacrificiu care a meritat, fiindcă relația cu fiul este una foarte bună.

Cam de vârsta copilului Gabrielei Tutunaru este colega de serviciu, sublocotenentul Ana-Maria Rusu, ofițer de Achiziții la Baza 3 Logistică. Pe 28 februarie a împlinit 26 de ani, iar cariera în cadrul Armatei Române este visul ei de copil, pe care a ajuns să-l trăiască.

Eu nu am pe nimeni în familie care să fie militar de carieră, dar de mică urmăream cu foarte mare plăcere emisiunile Pro Patria, vedeam cu mândrie cum defilau plutoanele de militari. La finalul clasei a VII-a m-am hotărât să dau la Liceul Militar din Câmpulung, mi-am spus că mai am un an în față să mă pregătesc și asta a fost. Familia nu a avut nimic de spus. Dar m-au sprijinit, au venit cu mine la fiecare probă”.

sublocotenent Ana-Maria Rusu

Viața de elev sau student într-o școală militară nu este chiar floare la ureche.

Ca militar ești privat de multe lucruri și este mai greu dar cu efort, cu voință…. și noi, femeile, în general suntem răzbătătoare, încercăm să facem lucrurile mai bine decât un bărbat, depunem mai mult efort. Chiar dacă este greu, chiar dacă de foarte multe ori suntem supuse la multe privațiuni, dar ne străduim să facem lucrurile cât mai bine, să luăm deciziile și hotărârile bune. Când am studiat eu erau locuri separate pentru femei și pentru bărbați, învățământul l-am desfășurat în clădiri separate, inclusiv sala de mese era separată. Pe timpul acela nu te întreba nimeni unde dorești să mergi după ce termini școala, doar primii doi din serie aveau dreptul să aleagă, restul erau pur și simplu repartizați. Eu, fiind din Buzău, la repartiție am fost informată că am tren direct. Am venit aici și era o unitate mare, erau efective de peste 3.000 de militari pe care-I instruiam în patru luni. Și la fiecare patru luni venea câte o serie”, povestește locotenent colonel Gabriela Tutunaru.

Între timp, unele lucruri s-au schimbat. ”La Academie, diferența dintre un student venit viața civilă și unul cu liceu militar s-a resimțit doar șase săptămâni, până când cei din civlie au învățat regulile. La noi au fost mai multe locuri pentru fete decât în alți ani, am învățat și ammâncat la comun cu băieții, am fost în aceleași plutoane, în taberele de instrucție făceam aceleași lucruri ca băieții, doar dormitoarele sunt separate. După ce am terminat Academia Militară de la Sibiu am fost repartizată în funcție de medie. Am avut de ales între Roman și alte unități din țară, dar am ales Romanul pentru că sunt cel mai aproape de casă, eu fiind din Gura Humorului”, explică sublocotenentul Ana-Maria Rusu.

Nu s-a schimbat, însă, faptul că trebuie să stai într-o cazarmă, închis, fără posibilitatea de a ieși în oraș și să respecți un program mai strict, cu studiu individual după-masă, pregătire, dimineața cu înviorare și sectoare. Dar toate acestea formează caracterul, voința și puterea tinerilor militari. De aceea, atât locotenent colonel Gabriela Tutunaru, cât și sublocotenentul Ana-Maria Rusu recomandă viitoarelor eleve de liceu să ia în calcul și varianta liceului militar.

Este o carieră frumoasă și fiecare zi e cu bucurie și cu satisfacții atunci când muncești cu pasiune. Și asta vine treptat. În acest domeniu pasiunea vine mai repede și rezultatele sunt pe măsură, munca întotdeauna a fost apreciată în acest domeniu. În Armată, meritele sunt recunoscute și inclusiv avansarea în grad este rezultatul recunoașterii loialității față de sistem. Le sfătuiesc să nu se oprească în fața greutăților și să nu se lase intimidate. Dacă aleg acest domeniu vor fi femei de succes, indiferent de arma pe care o urmează. Nu e atât de greu pe cât pare din afară. Clar, nu este imposibil”, este de părere locotenent colonel Gabriela Tutunaru.

Exit mobile version