Jurnalistul Emilian Pal a lansat, vineri seară, cel mai recent volum de poezii al său: Tot ce atingeam se prefăcea în oameni. Evenimentul a avut loc la Terra Petiue, un spațiu neconvențional, dar primitor cu iubitorii de artă și cultură. Zeci de tineri și adulți, prieteni și colaboratori ai autorului au venit la activitate, iar momentele în care Emilian Pal a citit o parte dintre poeziile sale au fost însoțite deo reprezentare teatrală, realizată de membrii Asociației Gong.
La evenimentul de lansare au fost prezenți redactorul volumului, poetul Teodor Dună și Alina Purcaru – jurnalist, critic literar și scriitoare.
Este o carte cu adevărat aparte, o voce profund originală și o voce care are curajul să renunțe la tot felul de arme pe care poeții și le-au luat în ultima vreme, în ultimele zeci de ani, chiar, ca să ascundă tocmai tot ceea ce este mai vulnerabil și, în același timp, mai tăios în ei; și anume: fragilitatea, neputințele, regretele, pierderile, punctele vulnerabile. Și-au luat niște arme pe care foarte mulți au jurat: ironia, sarcasmul, o expresie mai abrazivă. Iar Emilian Pal a refuzat acest arsenal, a găsit altele. Și el și-a asumat toate aceste nuclee ale omenescului, niște nuclee foarte puternice cu care a jonglat până acum și pe care le-a transformat în trei cărți. Trei cărți foarte aparte, discrete cumva, trei cărți care comunică. Cea de-a treia pare cumva cea mai esențializată ca formulă, este o baie de stări în paginile acestei cărți.
Alina Purcaru, jurnalist, critic literar și scriitoare
Teodora Dună a prezentat poezia lui Emilian Pol într-un mod inedit.
Poezia aceasta e raportul dintre ce ar trebui să fim ca oameni și ceea ce suntem noi, de fapt, ca oameni. Pentru Emlian Pal, a scrie e singurul lucru care-l păstrează uman. El scrie într-o cameră care pare o crescătorie de oameni. În pieptul lui Emilian Pal locuiește un om de zăpadă, așa scrie el. Emilian caută, fie cu disperare, fie cu resemnare, semnele umanului, adică acele mici gesturi care să creeze o punte. El știe că fiecare om care pleacă din noi e o izgonire din rai. Lui Emilian Pal îi e dor de oameni, chiar și atunci când se află printre ei, pentru că el colecționează strângeri de mână ca pe bucăți din zidul Berlinului. Această carte este despre distanțe, distanțe insurmontabile dintre oameni. Poezia scrisă de Emilian ține de cald singurătății, alienerii. Cu poezia lui te poți împrieteni.
Teodora Dună, redactorul volumului
Emilian Pal nu doar a citit din propriile poezii, ci a primit întrebări din public și a spus că, cel mai probabil, acesta este ultimul său volum, întrucât el consideră că a spus tot ce avea de spus. Volumul de debut al lui Emilian Pal a apărut în 2015 – „Fortral”. Un an mai târzium editat de Asociația Cetatea Nouă, a apărut „Dumnezeu ne iubește în Braille”.
