Pietonalul Ștefan cel Mare a apărut din întâmplare și necesitate: avântul comunist în materie de construcții a ras casele din centrul vechi, unele adevărate bijuterii arhitecturale, multe dintre ele foste proprietăți ale evreilor care au găsit Romanul ca locul perfect din buricul Moldovei unde să-și desfășoare activitățile comerciale. Problema de care s-au ciocnit constructorii a fost că zona era împânzită de beciuri construite pe mai multe nivele; legenda spune că descoperirea beciurilor s-a făcut după ce un excavator a dispărut peste noapte din șantier, fiind găsit apoi câțiva metri mai jos. Cum cutremurul din 1977 impusese standarde clare în construcții, a fost nevoie de excavarea zonei pentru a face loc fundațiilor blocurilor. Așa a apărut „groapa”, proiectul fiind adaptat din mers, arhitecții de atunci prevăzând două niveluri cu spații comerciale.
În ciuda intențiilor administrației locale de după 1989, din neștiință sau neputință, Pietonalul Ștefan cel Mare pare să-și fi ratat șansa de a fi o zonă de promenadă pentru romașcani, lipsa unei viziuni clare asupra zonei transformând-o în raiul magazinelor second-hand. Mai e și o aglomerare de magazine cu mobilă care, din lipsa unei căi de acces alternative prin spate, se aprovizionează și distribuie marfa prin ușa din față, cu camionul printr-o zonă numită „pietonal”. După privatizarea spațiilor comerciale, noii proprietari le-au împărțit și închiriat cum au dorit, multe spații nebenificiind nici măcar de un grup sanitar, și fiecare chiriaș sau proprietar și-a amenjat fațada cum a crezut de cuviință, lipsa unei hotărâri de consiliu local care să reglementeze acest aspect ducând la o aglomerare pestriță de fațade de diverse culori, din diverse materiale, cu panotaj publicitar strident și dezorganizat.
Zona nu e moartă din punct de vedere comercial, dar abia respiră de ani mulți. Organizarea unor evenimente în pietonal ar fi putut revigora zona, numai că cele câteva realizate pe timpul verii au fost un eșec din mai multe motive: pietonalul nu e pietonal dacă mașinile de aprovizionare trebuie să se strecoare printre oameni și căldura e sufocantă între betoane. Practic cea mai mare suprafață a fost betonată, cele câteva petice de iarbă fiind neîngrijite și uscate. În schimb, administrația locală a ornat frumos cu flori pe alocuri, oarbă la iarba uscată de alături.
Există o singură zonă cu umbră, imediat după scările dinspre biserica Precista Mare; în rest s-a tot insistat cu plantarea de paulownia – în ghivece sau nu – arbuști care au coroana mică, nu fac umbră, dar sunt scumpi. În condițiile în care de acum vom avea parte de veri din ce în ce mai caniculare, betonarea și lipsa umbrei va alunga romașcanii din zonă.
În partea superioară, pietonalul se prezintă și mai trist: buruienile își fac loc prin betonul fisurat, balustradele metalice sunt ruginite și nevopsite contrastând cu cele din inox, trotuarul a suportat doar intervenția proprietarilor de spații comerciale de la parter exasperați că le plouă pe marfă, artiști anonimi au „înfrumusețat” pereții cu grafitti și cei de la salubrizare par să ocolească zona.
Administrația locală a cheltuit, de-a lungul anilor, sume impresionante pentru amenajarea Pietonalului Ștefan cel Mare. E drept că o parte a banilor cheltuiți a venit din fonduri europene (două tronsoane au fost amenajate prin Planul Integrat de Dezvoltare Urbană – PIDU), dar sunt, totuși, milioane de lei din bugetul local care s-au băgat într-un perimetru pentru care nu există soluții, deși de ani de zile ni se promit proiecte inedite. Și care, pentru a arăta decent, mai are nevoie de (mulți) alți bani.
Între timp, unele lucrări făcute pe bani europeni s-au deteriorat, iar Primăria trebuie să plătească și pentru refacerea acestora, altfel riscă corecții financiare din partea autorităților care verifică modul în care a fost realizat proiectul european.
Proiectul de modernizate al Pietonalului a fost întocmit, în 2004. Modernizarea trata, la acea dată, doar parterul 1 şi structura Pietonalului Ștefan cel Mare în patru tronsoane ce trebuiau să aibă „personalitate distinctă”. În lipsa finanţării, abia în anul 2008 s-a realizat un singur tronson, cu fonduri de la bugetul local (peste 840.000 lei). În decursul anului 2012, cu o finanţarea asigurată în cea mai mare parte din fonduri europene, s-au efectuat lucrări de modernizare a două tronsoane dinspre Precista Mare. Proiectul a costat 2.100.000 lei, inclusiv TVA și a fost finalizat în mai 2013. A mai rămas de realizat tronsonul cel dinspre BancPost, dar între timp a apărut necesitatea reabilitării şi a circulaţiei la nivelul parterului 2 și a altor lucrări.
Într-un răspuns remis înRoman.ro, Primăria municipiului Roman susține că a alocat în ultimii cinci ani pentru lucrările din Pietonalul Ștefan cel Mare suma de 2.676.881,91 lei.
„Lucrările au constatat în reparații capitale pe tronsoanele 2 – 4, în sumă de 2.566.077,59 lei, la care se adaugă: lucrarea de racord electric (4.407,29 lei), cote ISC (26.397,03 lei) și balustradă (80.000 lei). Pentru lucrările de mentenanță, reprezentând reparații la terasă, s-au mai alocat încă107.127,22 lei.”
– răspuns al Primăriei Roman
Am mai întrebat, de asemenea, de cine sunt suportate lucrările de refacere în zona PIDU (Pietonal și scuar Hotel), de ce este nevoie de aceste lucrări și cât costă. Ni s-a confirmat, așa cum bănuiam, că lucrările efectuate de constructori au ieșit din garanție și că reparațiile sunt suportate din bugetul local.
„Perioada de garanție la lucrările derulate prin PIDU la scuar Hotel au expirat la data de 18.12.2014, iar la lucrările din Pietonal Ștefan cel Mare – la data de 26.05.2015. Investițiile finanțate prin PIDU au ca perioadă finaliză de monitorizare din partea organismului finanțator – iunie 2018. În intervalul dintre expirarea perioadei de garanție și sfârșitul perioadei de monitorizare, Primăria Roman are obligația de a efectua, pe cheltuiala proprie, lucrări de mentenanță/reparații. Lucrările care se execută actualmente pe cele două amplasamente au fost solicitate de către organismul finanțator la închiderea perioadei de monitorizare. Valoarea finală a lor va putea fi comunicată după recepția lucrărilor de reparații.”
– răspuns al Primăriei Roman
Până acum au fost cel puțin 5.700.000 de lei „investiți” în Pietonal, din care mai bine de jumătate au fost de la bugetul local. Cât va mai costa până când zona va deveni atractivă pentru romașcani? Probabil că nimeni nu știe.
Mai mult, recentele „reparații” care arată ca nște petice au obligat patronii magazinelor de la parter să închidă magazinele pentru mai multe zile, din cauza zgomotului și a prafului. Oamenii sunt revoltați și spun că Primăria a cheltuit niște bani fără sens, fiindcă nu toate crăpăturile au fost reparate și arată cu degetul la ceea ce se întâmplă sub terase, acolo de unde cade tencuială și bucăți de beton, de a ajuns să se vadă armătura.
Având în vedere că mai toți responsabilii din administrație sunt oameni umblați prin țările civilizate, ne e greu să înțelegem de ce modelele de bune practici de acolo nu au fost preluate, de ce „groapa” nu a fost transformată într-o zonă de promenadă cu multă verdeață, cu umbră, cu terase chic și boutique-uri, în care bunicii să-și scoată nepoții la plimbare, tinerii îndrăgostiți să-și fure câte un sărut pe o băncuță umbrită, să devină o zonă preponderent recreativă și de entertainment, cu un comerț pe măsură.