Am văzut cu toții videoclipul cu bătrânul care se văita pe lângă ușa Centrului de Primiri Urgențe (CPU) Roman, așteptând ajutor. Am aflat și punctul de vedere al Spitalului și al Primăriei Roman, care promit anchete interne și măsuri în consecință (explicații mai multe găsiți mai jos, în articol). Ne amintim și de ședințele comune conducerea Primăriei – conducerea Spitalului, în care ni se promitea că vor fi schimbări și că pacienții care ajung la CPU vor fi tratați mult mai bine. Există, peste toate acesta, mărturiile pacienților și ale aparținătorilor, care povestesc în detaliu ce se întâmplă dacă ai ghinion să ajungi la CPU Roman și nu dai de ”tura potrivită”, adică de acele cadrele medicale care nu privesc pacienții ca pe niște intruși. Pentru că nu toți angajații CPU sunt fără inimă și fără milă, iar acesta este un adevăr. Însă când unul se poartă neadecvat, eforturile colegilor săi rămân neobservate, iar aceasta este o nedreptate dublă: față de pacient și față de cadrele medicale de bună credință. Nu știu dacă bătrânul care s-a prezentat la CPU pe 6 ianuarie a fost tratat corect sau nu, dar propun să facem o incursiune a câtorva evenimente care s-au petrecut la CPU sau au avut legătură cu CPU Roman.
August 2015: două victime ale unui accident rutier ajung la CPU Roman cu o ambulanță. Aventura de la CPU am scris-o, la scurt timp după eveniment, pe nepoate.ro: Între demnitate profesională și atitudine de doi bani | Jurnal de aparținător la Spitalul Roman. Redau mai jos câteva pasaje:
”Seara, pe la 21.30, primesc un telefon de la mama mea. Fuseseră accidentate, ea și o prietenă, pe trecerea pentru pietoni. Am ajuns la spital și primul care mă întâmpină este paznicul. Îi explic, pe scurt. Mă trimite în CPU. Mă întâmpină o Față Plictisită. ”Mama mea se numește… accident rutier…” ”Da, tu intră”. Mă furișez, tiptil, să nu deranjez și mai tare masculul plictisit. Încerc să aflu de la mama ce s-a întâmplat. Vorbele ei, aproape șoptite, le aud din ce în ce mai greu la un moment dat. Fața Plictisită era la trei pași de noi și aproape țipa. ”Ce sunt eu, psiholog? Eu nu sunt plătit pentru asta. Ce mă interesează pe mine de copiii ei? Ce, i-am făcut eu?…” Din ce am înțeles, o pacientă sau ruda unui pacient ar fi întrebat Fața Plictisită cum stă treaba, fiindcă acasă ar fi așteptat niște copii minori.
Mamei mele doar i se pune un șnur din tifon în jurul gâtului pentru a susține mâna rănită. Apoi, vine polițistul să îi explice că trebuie să ia sânge pentru alcoolemie (așa prevede legea). După care, mama mea e rugată să aștepte. Pe holul CPU. Nu exista niciun pat disponibil pentru ea (nu era singura). Prietena, plină de răni, statea pe targă, în mijlocul uni salon plin și mizerabil, cu cearșafuri pline de sânge uscat demult și paturi stropite de sânge și alte substanțe. Așteptăm. Trece cam o oră, timp în care lipsa de personal și de organizare se etala din ce în ce mai mult. Mergem la radiografie. Ne întoarcem, mai așteptăm… Mai mult mama, că eu făceam naveta între ea și prietena ei. La un moment dat, prietena mă roagă să o ajut cu un bazinet. Solicit ajutor, vine un domn. Prietena mamei, femeie în vârstă, nu uită de rușine și protestează. Sunt chemată să dau o mână de ajutor. Încerc să fac ce trebuie și, când ajung cu mâna la coapsa dreaptă, mă umplu de sânge. Doamna avea o rană deschisă, de aproximativ zece centimetri. Nimeni nu o observase până atunci, la două ore de la sosire și de când fusese examinată! Și venise plină de răni, în urma unui impact cu un autoturism! Infirmierul cheamă Fața Plictisită. Care se schimbă un pic când vede ce-a ratat. Între timp ajunge în CPU doctorița Andrici. Preia pacienta, curăță și coase rana, dispune realizarea unui CT cu substanță de contrast, după care o ia pe mama în primire și începe să o analizeze mai atent.
După venirea doctoriței Andrici în CPU, lucrurile au prins o oarece viteză. La trei ore după miezul nopții, mama mea ajunge la secția de ortopedie și două asistente drăguțe îi leagă brațul cu tifon. Între timp, primesc indicații că trebuie să cumpăr trei metri de finet pentru o imobilizare adecvată a mâinii mamei mele. Prima noapte în spital mama mea și-a petrecut-o în sala de ghips, pe o masă de ghips, pentru că toate paturile din secție erau ocupate.
Aproape o săptămână, cât am făcut naveta la ortopedie, am observat atitudinea personalului de pe această secție. Exceptându-le pe cele două asistente care erau de gardă în noaptea accidentului, celelalte păreau sechestrate în spital și obligate să lucreze. Lipsă de empatie și de respect, un ton arogant și aproape țipat, și mult, foarte mult timp petrecut la telefon. La un moment dat am avut impresia că sunt într-o redacție de ziar, nu într-o secție de spital.
Medicul a fost respectuos, deși se vedea că era overworked. Am interacționat cu ea doar atât cât a fost nevoie, prin urmare am discutat puțin. Atât de puțin, încât biletele de externare nu au fost nici semnate, nici parafate și a trebuit să mă întorc pentru asta.
Mă gândesc la tot ce am experimentat în ultimul timp și sunt conștientă că lipsurile din Spitalul Roman vor ieși mereu în față, chiar dacă acolo lucrează și oameni deosebiți. Iar prin lipsuri mă refer, înainte de toate, la comportamentul umilitor pentru pacient. Nu m-a deranjat că am cumpărat trei metri de finet. Dar m-a deranjat cum răspundeau când eu vorbeam frumos și cum se purtau cu pacienții, în timp ce la telefon se alintau ca niște pisicuțe”.
La câteva zile de la eveniment l-am întrebat pe primarul de atunci, Laurențiu Leoreanu, dacă poate schimba ceva la CPU, măcar în ceea ce privește curățenia. Știa de probleme, mai primise sesizări. A răspuns că, după ce va instala un director ”plin”se va ocupa și de CPU.
Martie 2016: Lucrurile nu par să se fi shimbat prea mult, deși a trecut mai bine de o jumătate de an. Un cititor ne trimite, scrisă, propria experiență ca aparinător: Vreme trece, vreme vine*…la Spitalul Roman. Omul a stat pe holurile Spitalului Roman cam cinci ore:
”Timp de 5 ore ”prind” vreo 3 ture/schimburi complete de pacienți din salonul CPU dar analizele jucau șah cu mine din turnul lor de fildeș. Acuma, mai joc șah prin competiții iar răbdarea în 5 ore e o virtute necesară acolo. Răul duce și la bine, deși e de dorit fără rău. Rău mi-a părut când am întâlnit la CPU o elevă (de-a mea) accidentată în timpul muncii de pregătire pentru o competiție sportivă, care folosise tabla de șah pe post de atelă. Bine mi-a părut când după 5 ore de la privirea muncii managerei Spitalului dânsa revine pe culoarul CPU și se miră că vede pe careva la ora aia, pe care-l văzuse și dimineață. Ce mai freamăt, ce mai zbucium…analizele o zbughesc din culcușul lor fix după revederea noastră mirată. Cică din CPU se poate vedea minutul întocmirii analizelor, pe calculator. Pe hârtie analizele chiar m-au ținut cam 4 ore și jumătate, ca la turneele de șah.”
Iulie 2016: Probabil că la Spital ajunge un pacient important, fiindcă primarul Leoreanu face o ședință în care promite măsuri pentru eficientizarea activității la CPU: Conducerea Spitalului, în ședințe din cauza sesizărilor.
August 2016: Se iau primele măsuri pentru îmbunătățirea activității la urgențe. Într-adevăr, s-a dispus ca la CPU să poată fi angajate mai multe persoane, iar reprezentanților Spitalului Roman li s-a cerut să găsească o metodă de a înregistra și discuțiile din timpul gărzilor pentru ca reclamațiile pacienților să poată fi mai ușor verificate. O altă măsură a fost impunerea unei taxe pentru cei care vor să plece cu analizele, după ce medicii de familie au atras atenția că sunt pacienți care merg la CPU fără urgențe reale, ci doar pentru a-și verifica, gratuit, starea de sănătate.
Ianuarie 2017: Un bătrân se vaită pe holul CPU. În cadrul unei ședințe a Comitetului Local pentru Situații de Urgență, ”primarul Lucian Ovidiu Micu a dispus luarea unor măsuri urgente. Primarul Romanului a cerut conducerii Spitalului să clarifice situația și să pună pe primul loc pacientul. Reprezentanții unității medicale au demarat deja o anchetă internă, iar rezultatele acesteia vor fi comunicate în cel mai scurt timp.”
”Este vorba despre un pacient de 84 de ani din comuna Ion Creangă, care este un purtător cronic de sondă urinară și diagnosticat cu adenom de prostată neglijat, netratat urologic. În intervalul 6 noiembrie 2016 – 6 ianuarie 2017, acest pacient s-a prezentat de 16 ori la CPU Roman. El se neglijează și sonda I se înfundă, astfel că apar dureri abdonimale. Noi nu avem medic urolog sau decție de urologie și nu putem face mai mult ecât să-I schimbăm sonda. Referitor la situația din data de 6 ianuarie, doamna manager a cerut înregistrările video și, din acestea a reieșit că pacientul a fost adus cu ambulanța la ora 11.25. La ora 12.20 avea deja întocmită foaia de observație. Același pacient s-a prezentat la CPU Roman pe 5 ianuarie, la ora 8.51, adus tot de ambulanță. Alte prezentări au mai fost pe 2 ianuarie, și în zilele anterioare. Pe 5 ianuarie, pacientului I s-au efectuat radiografii, ecografie, electrocardiogramă. I s-a schimbat sonda și a fost trimis la domiciliu cu ambulanța. Acest pacient cronic trebuie internat într-o secție de urologie, dar nu putem să îl trimitem cu ambulanța, prin CPU, nu ne permite regulamentul”, a declarat dr. Oana Onu, purtător de cuvânt al Spitalului de Urgență Roman.
Bătrânelul a revenit sâmbătă, 7 ianuarie, la CPU Roman. Medicul coordonator al CPU a explicat că uneori, acesta vine să i se facă o clismă, fiindcă este constipat. Conform medicilor, sonda se schimbă, în medie, o dată la trei săptămâni, dar pacientul trebuie să asigure o igienă corespunzătoare.