Cine nu are bătrâni, să-și cumpere, spune o vorbă românească. Dar cum trăiesc cei mai mulți dintre bătrâni?

Medicii din Roman trag un semnal de alarmă cu privire la faptul că de la an la an sun tot mai multe cazuri de bătrâni care ajung la spital din cauza condițiilor de trai de acasă și cer sprijinul autorităților locale pentru găsirea unei soluții.

„Să știți că sunt foarte multe cazuri sociale de oameni care au locuință, dar este neîncălzită, n-au resurse, ei tot pe stradă trăiesc, în căutarea mâncării zilnice. Ne ocupă paturi, ne încarcă cu floră și cu microbi și cu paraziți și cu mai știu eu ce secția, este foarte greu. Și-aș face un apel către primăriile satelor din jurul Romanului ca atunci când preiau un bolnav-problemă, caz social, să nu considere că aducerea unui braț de lemne în curtea omului a rezolvat problema. Pentru că oamenii aceia sunt oameni care au WC în fundul curții, au lemnele afară și sunt singuri și sunt bolnavi. Nu știu cum se va putea ieși din treaba asta, dar cum vine iarna, cum 10% din secția de chirurgie este ocupată de cazuri sociale”, a spus dr. Dan Arvătescu, șeful Secției de Chirurgie din cadrul Spitalului de Urgență Roman.

De curând, și alți medici din cadrul Spitalului Roman au atras atenția asupra faptului că oamenii care ajung la o anumită vârstă sau se îmbolnăvesc grav sunt abandonați și că psihologia familiei s-a schimbat.

”Numărul bolnavilor este tot mai mare și adresabilitatea este tot mai mare. Familiile nu-și mai țin bolnavii acasă, ca pe timpuri, să-i îngrijească, să îngrijească mama, să-l îngrijească pe tată și așa mai departe. Vine și ți-l trântește în pat și spune: îngrijește-l! Nu i s-a schimbat pampersul de patru ore. Dar dumneata ce-ai făcut, cât ai stat acolo și nu faci nimica pentru el? Este un singur cadru. Și, dacă spui ceva, sigur că imediat: presa, antena, și așa mai departe. Nu se poate lucra în aceste condiții, nu se poate lucra. Este păcat de personalul medical al spitalului. Și cred că asta este o treabă generală”, a zis dr. Dorina Luchian, șef secției de Oncologie.

Colegul ei, dr. Daniel Țubucanu, șeful secției de Psihiatrie, a conformat acest comportament al aparținătorilor spunând că bolnavilor care suferă de demență ”li se închid ușile și porțile în nas” de cei din familie.

Semnalul de alarmă tras de medici va rămâne, deocamdată, fără răspuns. La nivelul DGASPC Neamț, lista de așteptare pentru ca un bătrân să ajungă într-un centru de îngrijire numără aproximativ 180 de nume, iar cele mai multe cazuri sunt cele în care bătrânii suferă și de o boală psihică. Primăriile fac uneori mai multe, alteori mai puține, în funcție de personal, buget, limita legală și dorința de implicare. Iar copiii care renunță la părinți nu pot fi trași la răspundere.