Starețul Mănăstirii Giurgeni, ieromonahul Antonie Jeflea, a trecut la cele veșnice duminică, 18 februarie, chiar înainte ca credincioșii ortodocși să intre în postul mare. Născut la 11 octombrie 1971, părintele Antonie Jeflea a fost tuns în monahism în anul 1990, la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Din anul 2000 a fost stareț al Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” Gurgeni. Având studii de drept și teologie a fost o vreme președinte al Consistoriului monahal din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și coordonator al unor programe de voluntariat desfășurate prin intermediul Asociației „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Giurgeni.

În ultima săptămâna, cei care l-au cunoscut pe părintele Antonie s-au rugat pentru sănătatea starețului, dar cea mai neagră temere a devenit realitate duminică după-amiază. Arhiepiscopia Romanului și Bacăului anunță că înmormântarea va avea loc joi, 22 februarie, la Mănăstirea Giurgeni.

Pe părintele Antonie l-am cunoscut ca un rugător al Maicii Domnului, pe care o iubea și o slujea cu toată ființa sa, mai ales că Dumnezeu îi rânduise să aibă în preajmă una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cunoscute în întreaga țară. Grija părintelui se vădea în bucuria de a vorbi despre minunile pe care Sfânta le împlinise în viața sa sau le descoperise în cei pentru care se ruga: ucenici, pelerini și apropiați ai mănăstirii. O atenție deosebită și-a îndreptat-o către așezământul monahal de la Giurgeni, pe care a dorit să-l așeze în rândul marelor lavre nemțene, făcându-l să devină un loc de pelerinaj către care își îndreptau pașii credincioși din toate colțurile țării. A fost un tată pentru copii necăjiți din ținuturile apropiate mănăstirii, pe care îi purta în școală, îi învăța să prețuiască munca și, ca și pe bătrânii singuri, îi îngrijea și îi învăța să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate. S-a dăruit pe sine, oferind fiecăruia un sfat, o mângâiere, un cuvânt de binecuvântare, o vorbă de alinare, un ajutor material, dar mai ales un colț în inima sa în care îi cuprindea pe toți. În aceste clipe de tristețe, îmi exprim, părinteşte, întreaga compasiune faţă de obștea Mănăstirii Giurgeni, față de ucenicii și pelerinii acestui așezământ monahal şi de cei apropiaţi, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin şi ocrotire. Ne rugăm ca Domnul Hristos să așeze în ceata cuvioșilor pe slujitorul său, părintele Antonie. Veşnică să-i fie pomenirea!

IPS Ioachim Băcăuanul, arhiepiscopul Romanului și Bacăului