Asistăm la distrugerea sportului de performanță romașcan iar, dacă judecăm după reacțiile de pe rețelele de socializare, cei care se simt legați sufeletește de cele două echipe fanion ale orașului, echipa de handbal feminin CSM Roman și echipa de fotbal masculin CSM Roman, au primit vestea cu stupefacție și tristețe. Suporteri, profesori de sport, oameni din Roman sau din alte părți, romașcani din diaspora își arată dezamăgirea acuzând actuala conducere a clubului și pe primarul orașului de incompetență. Într-un sondaj pe care inRoman.ro l-a inițiat pe Facebook, după șase ore de la publicare și 688 de răspunsuri, 79% dintre respondenți nu sunt de acord cu desființarea celor două echipe.

Comunicarea deciziei de retragere a celor două echipe din campionat s-a făcut printr-un comunicat de presă, lucru rar pentru că de la schimbarea primarului administrația locală a preferat să comunice prin intermediul Facebook sau prin intermediul cotidianului online deținut de consilierul personal. Cred că amploarea evenimentului (nu în fiecare săptămână se distruge sportul de performanță romașcan) ar fi necesitat o conferință de presă dar de trei săptămâni primarul Lucian Micu nu a mai organizat nicio conferință.

Distrugerea sportului de performanță romașcan va rămâne legată de numele primarului Lucian Micu, dar decizia legală de retragere a celor două echipe a fost luată de consiliul de administrație al CSM Roman. Cine sunt cei care au votat: din partea primăriei Roman – Constantin Cudalb (președintele CSM Roman), Corina Popa și Mihai Văcaru; din partea Consiliului Local Roman – Ilie Boloca (PSD) și Bogdan Andrieș (PNL). Trei funcționari și doi oameni politici pe care nu țin minte să-i fi văzut la meciurile celor două echipe. Cu mențiunea că Bogdan Andrieș a susținut ca echipa de fotbal să-și poată continua activitatea.

Ce rămâne în urmă?

Având în oraș un liceu cu program sportiv cu clase de handbal, pare natural ca orașul să aibă măcar o echipă de ligă superioară. Cu eforturi, echipa CSM Roman – fostă HCM Roman – s-a menținut în Liga Națională în prima jumătate a clasamentului, cea mai bună clasare fiind locul patru, sub conducerea antrenorului Florentin Pera – poate unul dintre cei mai iubiți antrenori.

În privința fotbalului, tradiția e legată strâns de echipa Laminorul Roman, devenită Petrotub Roman și, mai târziu, CSM Roman. Poate principalul continuator al tradiției fotbalistice la Roman este Gabriel Țapu, fost jucător la Laminorul, actualul antrenor al CSM. Din 2008 echipa s-a păstrat mereu în prima jumătate a clasamentului Ligii a III-a, în 2010, 2011 2012, 2014 terminând pe locul trei în clasament, sezonul trecut încheindu-l pe locul patru după un retur în care antrenprul Gabriel Țapu nu a putut dispune de mai mulți jucători de bază din cauza accidentărilor.

Acestea sunt performanțe care rămân în urmă, pentru că, deodată, în 2018 șirul performanțelor se întrerupe brusc. Ce s-a schimbat? E simplu: bugetul echipelor este subțiat brusc la propunerea primarului Lucian Micu și cu aprobarea consilierilor locali. Se taie în primul rând de la indemnizațiile jucătoarelor și jucătorilor și achizițiile făcute în vară par a avea ca principal criteriu banii. La echipa de handbal sunt aduse jucătoare care sunt pe final de carieră sau început de carieră, iar la echipa de fotbal lotul este completat cu greu pentru că e dificil să găsești jucători care să accepte salariul minim pe economie. Rezultatul, ambele echipe pierd meci după meci și se clasează pe ultimele locuri în clasament. În urmă cu aproximativ trei săptămâni primarul Lucian Micu se arăta optimist în ce privește viitorul celor două echipe, astăzi își asumă politic retragerea celor două echipe din campionate, care „nu se ridică la nivelul de performanță așteptat”. Nu știu la ce nivel de performanță se așteptau conducerea CSM Roman și primarul Lucian Micu, pentru că noi, cei din presă, ne cam așteptam ca rezulatatele să nu fie extraordinare și ne așteptam să se ia niște măsuri, dar nu acestea. Cu toate că ar fi trebuit să nu fim atât de surprinși, pentru că de fiecare dată când ceva a mers prost la CSM au fost trași la răspundere cei din teren; cei din birouri par a fi niște profesioniști desăvârșiți și fără de pată.

Nimeni nu retrage o echipă din campionat la mijlocul sezonului pentru că are rezultate proaste, aceasta este o decizie care ține strict de lipsa banilor, iar din lipsa banilor deducem ori o perioadă de criză ori un management prost. E Romanul în criză financiară și nu știm noi!? Și atunci cum rămâne cu rectificările bugetare pozitive din ultima perioadă din consiliul local!?

Ce punem la loc?

În comunicatul de presă Lucian Micu promite „sprijinirea sportului romașcan, să-i susținem pe copii și tineri să facă mișcare, să le asigurăm condiții – echipament, antrenori și transport la competiții, astfel încât să le permitem ca, în timp, să facă performanță și în fotbal și handbal, dar și în alte ramuri ale sportului, cum sunt înotul, tenisul, șahul sau boxul.”

Aflăm din comunicatul de presă că CSM Roman nu se ocupă numai de fotbal și handbal, se repetă de două ori în comunicat că CSM înseamnă și înot, șah, tenis de câmp, tenis de masă sau box. Din 2016, de când există inRoman.ro nu am primit un singur comunicat despre performanțele celorlalte sporturi și acum ne sunt scoase în față ostentativ. Sau se face asta doar pentru a se păstra niște posturi în cadrul CSM!?

Închei prin a-l cita pe Adelin Tălmăcel, antrenorul și fondatorul echipei feminine de fotbal feminin Vulpițele Galbene:

Să nu ucidem fotbalul!

După 64 de ani în care generații de-a rândul au crescut, s-au bucurat și poate au plâns alături de echipa de pe malul Moldovei, a venit oare momentul „să se tragă cortina”?
Cum să-i explic copilului meu că vineri nu mai mergem pe stadion, să simțim fiorul începutului de meci, să ne ridicăm în picioare la ” fazele fierbinți”, să privim vechea arena care înca adună pe treptele ei destulă lume?
Cum să-i explic copilului ce înseamnă lupte, efortul intens, spiritul de sacrificiu, în jocul de fotbal, fără să vadă pe viu aceste lucruri la baieții noștri?
Să nu le luăm bucuria copiilor de a veni pe stadion!
Să nu-i aruncăm în mrejele telefoanelor, tabletelor și al calculatoarelor!
Să le oferim copiiilor noștri șansa să descopere bucuria, emoția și tristețea jocului de fotbal pe bătrânul stadion din Favorit, nu ancorați în realitatea virtuală a unor jocuri de fotbal pe calculator!
Vreau să pot striga pe stadion:
„Hai baieții! Hai Laminorul!”