Municipiul Roman va avea încă trei cetățeni de onoare, dacă aleșii romașcanilor vor vota proiectul de hotărâre de Consiliu Local întocmit în acest scop. Este vorba despre un filantrop, un fost primar al municipiului și unul dintre cei mai iubiți muzeografi ai Romanului.

Constantin N. Vasiliu Bolnavu (1867 – 1944) este unul dintre cei mai mari filantorpi pe care i-a avut România. În anul 1929, el a cumpărat mai multe imobile pentru Universitatea Populară din Roman: fosta casă Macarovici, casa Roiu şi casa boierului moldovean Cazimir, din faţa Liceului Roman Vodă, împreună cu terenurile aferente. Din diferite motive, nu s-a putut fonda o universitate populară şi, renunţându-se la această idee, s-a făcut un cămin pentru elevii lipsiţi de mijloace, dar merituoşi. Căminul asigura 100 de locuri pentru elevi şi 100 de locuri pentru eleve de liceu, fii şi fiice de săteni lipsiţi de mijloace materiale. Căminul din Roman era considerat ca filială a Fundaţiei Universitare C. N. Vasiliu Bolnavu. Căminul avea o curte mare unde elevii îşi petreceau timpul liber, o grădină de un hectar, unde se cultivau legumele necesare pentru cămin, precum şi un lot de pământ de 20 ha, în comuna Cordun, pentru mărirea venitului căminului.  Anexa Fundaţiei Universitare C. N. Vasiliu Bolnavu din Roman a fost expropriată în interes public, după ce autorităţile oraşului Roman au hotărât construirea unui nou centru administrativ. În semn de prețuire pentru actele de filantropie, Constantin N. Vasiliu Bolnavu a fost decorat de regii României: Steaua României, în grad de ofițer, conferită de Regele Carol I; Steaua României, în grad de comandor, acordată în anul 1926 de Regele Ferdinand I;  Steaua României, în grad de mare ofițer, conferită de Regele Carol al II-lea, în anul 1931. Tot Constantin N. Vasiliu Bolnavu este cel care l-a împrumutat pe tânărul Henri Coandă pentru a-și continua cariera aeronautică, după accidentul din anul 1910. Opera sa principală de binefacere este Fundația Universitară Constantin N. Vasiliu Bolnavu, cu sediul în Piața Amzei din București, o instituție culturală de referință în România interbelică. Misiunea Fundației a fost ajutorarea studenților din provincie, veniți pentru studiu în București după reîntregire.

Primarul Mauriciu Riegler (1855 – 1925) și fratele său geamăn Emanoil au urmat școala primară la Târgu Neamț, apoi la Seminarul Sfântul Gheorghe din Roman și Liceul Național din Iași. După absolvirea facultății de medicină din Berlin, Mauriciu Riegler se stabilește la Roman, unde profesează ca medic, în cabinetul său din casa spițerului Brukner, unde sâmbăta acorda consultații gratuite celor nevoiași. În anul 1888, Mauriciu Riegler a devenit profesor de științe naturale și fizică la Seminarul Sfântul Gheorghe şi la Gimnaziul Roman-Vodă.  Între anii 1905 şi 1907, doctorul Riegler a devenit primar al oraşului Roman. În mandatul primarului Mauriciu Riegler, în anul 1905, au fost construite şi puse în funcţiune primele instalaţii electrice de iluminat public, numărul consumatorilor atingând încă de la început 2000 de abonaţi. Uzina a funcţionat până în anul 1955, când instalaţiile au fost oprite, întreg consumul orăşenesc trecând pe curent alternativ, provenit de la centralele electrice. Și tot de numele primarului Mauriciu Riegler se leagă pavarea oraşului, canalizarea şi instalarea conductei de apă. Pe 14 aprilie 1895 s-a constituit Asociaţia Generală a Medicilor din România, printre ale cărei obiective figurau deopotrivă apărarea intereselor profesionale ale corpului medical din toate gradele şi toate profilurile şi dezbaterea aprofundată a marilor probleme de sănătate publică ale României.  În anul 1911, a luat fiinţă Asociaţia Generală a Medicilor din România – filiala Roman. Încă de la înfiinţare, această asociaţie s-a ocupat de chestiuni ştiinţifice, chestiuni generale profesionale, a dat ajutor membrilor, a căutat să păstreze legătura de prietenie între colegi. Conform procesului-verbal din 17.04.1911 s-a decis constituirea Comitetului local auxiliar Roman – dl. dr. Mauriciu Riegler – preşedinte; dr. Al. Vasiliu – casier; dl. N. Ţurcanovici – secretar. Pe 14 septembrie 1919 s-a constituit în oraşul Roman „Cercul medicilor din oraşul şi judeţul Roman” cu scop profesional şi ştiinţific. Comitetul era compus din dr. Ţurcanovici – preşedinte; dr. Riegler – preşedinte de onoare; Ionescu – secretar; Wecsler – casier. (sursa: Serviciul Judeţean Neamţ al Arhivelor Naţionale) Spitalul ,,Zonă Interioară nr. 244” al Crucii Roșii Române, aflat sub comanda locotenent-colonelului (r) doctor Mauriciu Riegler, a fost înființat la data de 3 octombrie 1916 în localul ,,Școlii Frobeliene”(Grădinița de copii). Acest spital a dispus inițial de 60 de paturi dar a ajuns la 125 bolnavi internați, situație în care a mai primit un sediu situat în apropiere. Totodată, Mauriciu Riegler a avut o importantă contribuţie pe plan cultural, fiind membru al Societăţii Culturale Miron Costin. Datorită lui, romaşcanii au avut ocazia să asculte duminica şi în zilele de sărbătoare conferinţele celor mai importanţi cărturari: A.D. Xenopol, Nicolae Iorga, Calistrat Hogaș, Ovid Densușeanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu.  Fiica lui Mauriciu Riegler, Ștefania Riegler, este mama academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici, Cetățean de Onoare al municipiului Roman.  Mauriciu Riegler a încetat din viață pe 7 ianuarie 1925. 

Muzeograful Minodora Ursachi  (1934 –2017) a avut inițiativa, alături de soțul domniei-sale, distinsul prof. dr. Vasile Ursachi (cetățean de onoare al municipiului Roman), de a înființat un Muzeu de Istorie la Roman. Până în anul 1968 a fost muzeograf la Muzeul de Istorie din Roman, după care şi-a dorit şi înființarea unui Muzeu de Artă la Roman.   Pentru început, Muzeul de Artă s-a dezvoltat ca o secţie în cadrul Muzeului de Istorie din Roman, din strada Cuza Vodă nr. 33, unde s-a deschis şi prima expoziţie de bază a Colecţiei de Artă. La început, Muzeul a avut o singură lucrare: portretul domnitorului Ştefan cel Mare, executat de pictorul Epaminonda Bucevschi, la comanda Episcopului de Roman, Melchisedec Ştefănescu. Având un sprijin deosebit din partea directorului Muzeului Regional Bacău, istoricul Iulian Antonescu, în anul 1968, Secţia de Artă din cadrul Muzeului de Istorie Roman este transformată în Muzeul de Artă Roman și primeşte un spațiu propriu, în  clădirea de pe str. Mihai Eminescu, nr. 3, cunoscută sub numele de Casa Roiu. Pe 15 septembrie 1970 a avut loc inaugurarea Muzeului de Artă, în noul sediu, cu ampla expoziţie retrospectivă Emanoil Bardasare.

În cei 42 de ani în care Minodora Ursachi a fost muzeograful acestei instituții s-au pus bazele colecției de pictură, grafică și sculptură şi s-a creat un fond de carte cu specific de artă. În această perioadă au intrat în patrimoniul muzeului 669 lucrări de pictură, grafică și sculptură, prin transferuri, donații sau achiziții, 1305 volume de carte și au fost organizate 353 de expoziții, simpozioane și lansări de carte. A publicat cronici, articole, studii şi comunicări în diferite publicaţii de specialitate.  În anul 1999, Minodora Ursachi s-a retras din activitatea de muzeograf prin pensionare, dar a continuat să se implice în mișcarea artistică romașcană prin publicarea a trei volume: Muzeul de Artă Roman – 50 de ani (2007), Identități artistice la Roman (2013) și Fenomenul artistic romașcan (2016). Pentru întreaga activitate, în anul 2002, la Sărbătoarea culturii romaşcane, a primit Premiul pentru Cultură, iar în anul 2007 a primit Diploma de Recunoştinţă  pentru susţinerea cercetării arheologice şi contribuţia   adusă  la dezvoltarea şi valorificarea  patrimoniului muzeal,  cu  prilejul   aniversării  a   50  de  ani   de  la fondarea Muzeului de Istorie Roman.