Traficul rutier a devenit o problemă în Roman, nu e nevoie de nici o statistică oficială ca să realizăm asta. Timpii petrecuți în trafic sunt însă cea mai mică problemă a romașcanilor, mai grav este că orașul a intrat în topul orașelor cu cel mai poluat aer din țară. Fiecare dintre noi simțim câteodată un miros specific atunci când mergem pe jos, unii îi spun „miros de diesel” și, aproape fără să realizăm, ne îmbolnăvește.
În centrul orașului, chiar în fața Casei de Cultură, este o stație de monitorizare a calității aerului pe care mulți o confundă cu un simplu panou cu LED-uri. Datele disponibile public arată că în anul 2016 panoul a strâns date suficiente pentru o statistică a calității aerului doar pentru o periadă de două treimi din an. În 34 de zile din această perioadă s-a înregistrat o calitate a aerului medie, cele mai multe în lunile noiembrie și decembrie. În decembrie au existat și șase zile notate în grafic cu roșu, adică zile în care calitatea aerului a fost proastă.
Din păcate, din 2017 s-a înregistrat o scădere drastică a calității aerului în oraș, predominând zilele notate în grafic cu portocaliu (calitate medie) și roșu (calitate proastă).
Indicele cel mai îngrijorător e PM 10, care arată particulele în suspensie ce provin în special de la emisiile poluante generate de industrie, trafic şi încălzirea locuinţelor. Acestea pot provoca astm, afecţiuni cardiovasculare, cancer pulmonar şi deces prematur. Cum la noi industria generatoare de particule PM 10 e ca și inexistentă, iar încălzirea locuințelor se face cu gaz, deducem că responsabil de calitatea proastă a aerului este traficul auto. Cele mai mari generatoare de astfel de particule sun mașinile diesel, mai ales cele vechi, dar nici dieselurile noi nu sunt tocmai curate (a se vedea scandalul dieselgate în care e implicat grupul Volkswagen, marcă atât de apreciată de români).
Ce înseamnă asta pentru romașcani?
Înseamnă că e un moment de cotitură și să ne gândim că acțiunile noastre, mai ales deplasarea cu mașina într-un oraș îndeajuns de mic ca să nu necesite asta, au efecte grave asupra sănătății noastre și, mai ales, a copiilor noștri. Trebuie să ne gândim că inclusiv noi suntem vinovați pentru această iarnă cu aspect de primăvară. Trebuie să-i determinăm pe aleșii locali să treacă pe agendă, la capitolul priorități, o regândire a mobilității urbane.
Ce înseamnă asta pentru administrație?
Sau mai exact, ce ar trebui să însemne! Într-o conferință de presă a primarului Lucian Micu, inroman.ro a atras atenția asupra traficului din oraș și a întrebat dacă se întrevăd ceva măsuri de fluidizare și calmare a traficului. Răspunsul a fost unul care arată că există o lipsă gravă de viziune în domeniu: infrastructura nu s-a schimbat, deci primarul nu prea vede ce măsuri s-ar putea lua. Răspunsul e unul surprinzător, mai ales că avem un primar tânăr care părea amator sport și deplasare cu bicicleta. Iar Romanul nu are decât o stradă cu piste pentru bicicliști, și alea neadecvate.
Am putea spune că un prim pas spre o mobilitate urbană eficientă a fost făcut: noul sistem de transport în comun, cu microbuze civilizate și care corespund normelor de poluare Euro 6, pare a fi ceea ce trebuie pentru a-i determina pe romașcani să mai lase mașinile în parcare. Dar clar nu e îndeajuns, pentru că ani la rând administrația locală i-a încurajat pe locuitori să-și folosească mașinile, împânzind orașul cu locuri de parcare și neoferindu-le alternative: piste de bicilete sunt inexistente, trotuarele au fost îngustate pentru a face loc mașinilor. Orașele din țările civilizate și-au făcut demult un deziderat din descurajarea locuitorilor de a-și folosi mașinile, Romanul e în epoca de piatră din punctul acesta de vedere.
Este absolut rușinos că Romanul nu are piste pentru bicicliști, ca să nu mai zic că ar fi necesar un sistem integrat care să lege Romanul de localitățile limitrofe prin astfel de căi de rulare. Invit pe oricine să-și petreacă o jumătate de oră ca să observe că circa 50% din cei care traversează puntea de la Cotu-Vameș spre și dinspre oraș sunt bicicliști.
Eliminarea taxei de primă înmatriculare i-a derminat și pe locuitorii Romanului și ai localităților din jur să-și achiziționeze o mașină second-hand. Pe de o parte, nevoia de mobilitate e mare și, în lipsa soluțiilor oferite de administrație, oamenii recurg la mașină. Pe de altă parte, ne-am învățat niște puturoși care preferă să stea 20 de minute cu fundul în scaunul mașinii în locul a 15 minute de mers pe jos. Ține de noi să schimbăm lucrurile, modificându-ne o parte din obiceiurile zilnice, dar și forțând adminitrația să-și schimbe agenda și să ia măsurile necesare.
0 Comentarii