Euoforia alegerilor a trecut pentru cei mai mulți dintre români, chiar dacă Biroul Electoral Central nu a terminat număratul voturilor. Discuția despre votul din Diaspora a fost motiv de butiere tip breaking news, iar ministrul Meleșcanu a reușit “performanța” de a se contrazice într-un interval de 24 de ore, mutând discursul de la “nu avem nicio vină” la a cere scuze românilor care n-au mai ajuns să pună ștampila pe buletinul de vot. 

Ce au însemnat, însă, pentru romașcanii plecați departe, aceste alegeri? De ce au ales să petreacă ore în șir la cozi imense într-o zi (pentru unii, în singura zi) liberă a săptămânii. 

Mihaela a stat la coadă timp de șase ore la Viena. Într-unul dintre mesaje îmi scrie: “Sper într-o Românie mai bună!” Recunoaște că votul oamenilor cu care a stat la coadă nu a fost despre programe și platforme pentru Parlamentul European, ci doar despre România. “Oamenii au votat orice, dar nu PSD. Din discuțiile pe care le-am avut, nu cred că s-au informat așa detaliat de programul fiecărui partid. Sunt doar prea sătui de PSD. Se informau cât stăteam la coadă de prezența la vot pentru referendum, comentau că PSD a dus țara de râpă, că vor vota pentru un rău mai mic… În jurul meu aveam un domn în vârstă ce locuia de cinci ani aici, un român (om de afaceri) căsătorit cu o austriacă, o familie din Satu Mare, un cuplu din Cluj, trei fete din București venite în citybreack. Toată lumea era anti PSD. Fără o opinie certă că alt partid ar fi mai bun. Dar era umanin: orice rău mai mic e mai bun decât PSD. Cumnata mea spune că a vot un vot clar și irevocabil pentru situația din țară.”

Mihaela mi-a arătat și peste 10 clipuri video postate de românii din Austria pe diferite grupuri. În toate, fără nici o excepție, sunt cozi imense și oameni care strigă “Vrem să votăm”. Și ea a filmat coada din fața secției de votare. Pentru ca nici ei, dar mai ales noi, cei de acasă, să nu uităm. 

Georgiana locuiește în Danemarca; ea a stat la rând ceva mai puțin, până în două ore. “La secția unde am votat eu, din 1.000 și un pic de votanți în jur de 600 au votat  USR-PLUS. Eu cred ca s-a votat mai mult pentru a răzbuna ce s-a întâmplat pe 10 august, când mulți dintre noi am fost gazati. Eu m-am informat și am știut ce și cui dau dau votul. Dar per ansamblu cred că mulți au votat anti PSD fiindcă am ajuns de râsul Europei. Știu că nu se va schimba nimic de mâine, dar măcar nu îl mai vedem pe Dragnea luându-ne de proști. Eu sper ca ăsta e începutul și ne-am trezit.”

Andrei a votat în Londra și a stat la coadă aproape șase ore. A avut timp să cugete și la organizare, dar și la oamenii care au mers la vot. El aduce o nouă perspectivă asupra celor care fost în secțiile de votare din diaspora. 

“Au fost în Londra 8 secții de votare, un număr mult mai mare decât cele, de regulă, 2 secții de la voturile precedente. Noi am fost la cea din Battersea, aflată într-o biserică. Ne-am așezat la rând la 10:50. Am votat la 16:30; la ora la care am terminat, coada era de două ori mai mare decât cea pe care am parcurs-o noi. Votul în sine a durat între 3 și 5 minute, de la scanarea buletinului la ieșire. La fel a fost pentru toți cei pe care i-am văzut direct, cât timp am fost în secție. Personalul nu s-a mișcat încet, dimpotrivă. S-a votat cu 7 ștampile, înțeleg a fi limita legală. În timp ce stăteam la rând, doamna președinte de comisie a ieșit de câteva ori și a parcurs rândul, informând grupurile de oameni despre cum merg lucrurile și răspunzând la întrebări. De asemenea, membri din comisie au ieșit de câteva ori, din nou parcurgând rândul, cu apă pentru cine avea nevoie. Înțeleg că organizarea s-a desfășurat la trei nivele: Ministerul de Externe, Ambasada sau Corpul Dimplomatic local și Comisia din Secția de Votare. În cazul ultimei nu am decât cuvinte de laudă, deși, mulți din cei care așteptau să voteze au fost, la un moment dat, foarte vocali împotriva acestora (fără ca măcar să fi văzut cum și cât de bine sau rău funcționează comisia). Există însă probleme la nivelul celorlalte două organizații: numărul de cetățeni români din UK este destul de bine știut, cel puțin de către autoritățile britanice. Deci, deși numărul de secții de votare a fost suplimentat seminicativ, faptul ca totuși nu a fost nici pe departe suficient e într-adevăr o problemă. Locul ales pentru secția la care am fost a fost foarte prost ales având în vedere numărul de persoane care a participat. Datorită locației camerei în care s-a desfășurat votul (în partea din spate a bisericii), pe aproximativ 50-70 metri, coada se forma într-un coridor mult prea îngust pentru situația dată, între un gard înalt de beton și clădirea bisericii. Nu știu cum sau dacă s-a primit autorizație pentru acest eveniment în acel loc, dar acel segment a fost unul foarte periculos, având în vedere legile din Marea Britanie.”

În ceea ce privește organizarea, Ștefan a avut, în Olanda, o altă experiență. A votat după 2 ore și 20 de minute de la momentul la care a intrat în clădirea în care se afla secția de votare. “Erau doar 2-3 persoane care se ocupau de verificarea actelor de identitate. Iar persoanele care intrau în clădire și reușeau sa voteze ieșeau după 20 de minute. Cred ca motivul pentru care lucrurile au mers așa de prost a fost organizarea ineficientă. A durat 3 minute să îmi verifice buletinul și să pun buletinele de vot în urnă, însă atunci când a trebuit să semnez că am votat, una din persoane era pe telefon și scria mesaje. Și au lăsat foarte mulți oameni să intre în același timp și înăuntru a fost aglomerație și zăpăceală.”

Revenind la Londra, Andrei ilustrează și tabloul celor care au mers duminică la vot. 

“Ce urmează să spun e pe baza celor observate în jurul meu, poate acoperind 30 – 40 persoane, deci nu un eșantion statistic suficient. Totuși, se încadrează în trendul observat în social media, etc. Am văzut și persoane venite în treningul ăl bun cu șlapii de ocazie (cu șosete), dar și persoane care păreau să înțeleagă situațiile în care are sens sau nu cămașa “button down” sau pantofii Oxford; persoane care au folosit transportul în comun, dar și unii care au ținut să între cu mașina (de 15-16 ani vechime) pe o stradă deja aglomerată, îngreunând accesul salvărilor, etc, în caz de urgență. În plus, le-au parcat în zone cu oprirea interzisă și chiar blocând curțile locatarilor din zonă; persoane care își petreceau timpul citind (cărți !) și persoane care vorbeau tare, la telefone la care aveau manele ca sonerie, în general hilizindu-se la glume de șantier; persoane care așezau tacticos pe jos sticla de apă de care nu mai aveau nevoie, în timp ce unii le puneau în geantă sau rucsac pentru a le arunca acolo unde trebuie; unii care încercau să lase un spațiu personal celor din jur, pe cât posibil, dar și alții a căror respirație o simțeai în ceafă, sau care, încet, încet, reușeau să “depășească”; persoane care vorbeau în termeni de “să-l trimitem pe jegos la pușcărie” sau altele care vorbeau despre “viitorul nostru” cu atitudinea conformă.Ce s-a desprins în urma timpului petrecut în acest grup a fost în primul rând energia provenită din tinerețea unora, dramele personale ale altora sau poate sentimentul de răzbunare al majorității. Energie a tuturor, direcționată simultan într-un singur sens!”

Concluzia lui Andrei? Dezamăgire. Nu pentru rezultatul în sine, ci pentru lipsa de substanță pe care o simte. 

“Aceste alegeri sunt unele dezamăgitoare pentru că, în continuare, nu știm să facem ceva serios, profesionist, calculat. În tot acest timp, în acest grup divers, nu am auzit niciodată ceva pozitiv (exemplu, Votez pe X pentru că susține inițiativa Y). Toate discuțiile referitoare la elementul politic au fost negative la adresa PSD și Dragnea. Atât. E puternic, dar nu e suficient nici măcar pentru o democrație tânără (ceea ce oricum nu ar trebui să mai fim de acum). Și mai grav, nu am auzit niciodată termeni ca “Parlament European”, “Politici Europene”, “Grupuri Parlamentare Europene”. Asta la alegeri pentru reprezentarea în Parlamentul European. Nu am auzit asta, niciodată, în aproape 6 ore. Nici măcar din greșeală în cadrul unei fraze despre Dragnea. Pentru mine aceste alegeri sunt asemănătoare cu situația în care un student, reușește să treacă de un examen greu la care picase de câteva ori, cu un profesor “sperietoare”, însă copiind. Da, studentul a scăpat. Sentimentul de eliberare e imens. Trebuia trecut și de acest examen. Acum poate să meargă mai departe. Dar modul în care a trecut e unul care aduce doar o bucurie imediată, de scurtă durată. Mai aduce și un mare gol, vizibil mai târziu.’