Editorial: Un bărbat politic trebuie să schimbe măcar un scutec

de | 22/08/2016 | Editorial

Implicarea mea în viața cetății a apărut aproape simultan cu venirea pe lume a primului meu copil. Sincer, am avut anumite temeri privind cum voi putea să combim cu demnitate aceste două sarcini față de care am fost foarte dedicat, fie în ultimul an, fie în ultimele șase luni.

Prin aceste cuvinte pot să confirm că paternitatea și implicarea politică nu se bat deloc cap în cap, ba chiar dimpotrivă, aceste situații se ajută reciproc. Nu voi face totuși apologia persoanelor implicate în politică și care îndrăznesc să aibă un copil sau mai mulți. Despre altceva doresc să scriu și anume despre valoarea concediului de îngrijire a copilului în situația bărbaților implicați în viața cetății. Mulți vor spune că nu stă în firea noastră a bărbaților să avem grijă de copiii noștrii într-o așa mare măsură ca în cea a unui concediu de îngrijire a copilului, iar unii, poate cei mai puțini se vor recunoaște în cele scrise de mine.

Campania electorală din luna mai a fost pentru mine și pentru colegii mei un prim pas care a confirmat eforturile noastre. Am scos un rezultat bun unde am fost prezenți și am arătat că putem să facem altfel de campanii eletorale. Înțelegerea cu soția mea a fost că imediat după campania de la locale voi intra în concediu de îngrijire a copilului și pe o perioadă de două luni și jumătate îi voi permite ei să revină la locul de muncă. La nivel de cuplu acest pas are foarte multe conotații: în primul rând îi acorzi o pauză soției de la munca asiduă, dar poate și monotonă de a fi cu un copil 24/24, timp de opt luni de zile. De asemenea acest timp mă responsabilizează pe mine ca tată în relația mea cu copilul meu (încerc să îl înțeleg cât mai bine și să îl cunosc) dar acordă și o șansă unică relației mele cu soția mea: mă pun în papucii ei și îi confirm faptul că încerc să fiu cât de egal posibil în a împărți cu ea sarcinile de zi cu zi. Îi arăt respect pentru opțiunile ei profesionale, dar îi și demonstrez în același timp că am capacitatea să am grijă de copilul nostru la fel de bine ca și dânsa.

Zis și făcut. Am fost în concediu de îngrijire a copilului începând cu a doua zi de după aflarea rezultatelor la alegerile locale și acuși se termină această perioadă minunată. Privind în retrospectivă acesta experiență, pe lângă dorința de a face un pas înainte în viața publică, cred cu tărie că această decizie a fost cea mai bună în dezvoltarea mea ca om care trebuie să aibă în vizor binele altora și bunul mers al comunității pentru care mă zbat.

Am avut un drum lung de parcurs. Am crescut la Tămășeni, unde acum aproape 30 de ani, tații nu erau cine știe ce prezenți în creșterea copilului. Cel mai modern tată pe care l-am cunoscut în copilăria mea a fost nea Petrică, tatăl prietenului meu cel mai bun. Îl ducea pe Dănuț pe bicicleta și odată m-a luat cu ei într-o excursie la Brașov. Eu proveneam dintr-o familie cu părinți mai învârstă, tata lucra la fabrică, aveam animale pe lângă casă, vara era de prășit, și se discuta multă politică, ceea ce mi-a ajutat mult, dar fără ca tatăl meu să mă fi luat vreodată de la grădiniță sau să mă fi îmbrăcat. Rolurile în casă erau foarte bine definite. În copilărie, atunci când pentru prima dată am auzit despre un bărbat din sat că era în concediu de îngrijire a copilului știu că am avut o reacție foarte ciudată. Era o rudă mai îndepărtată care era învățător într-un sat vecin. Este o cale lungă de la realitatea copilăriei mele până la situația prin care am trecut în ultimele două luni: pe stradă văd o mulțime de bărbați care împing la caricior cu bebeluși care dorm pe răcoare, mulți tați își iau copii de la grădiniță sau stau pur și simplu la marginea locului de joacă pentru copii și se uită la odrasle cum se manifestă în aer liber.

Aceste semne din spațiul public sunt foarte vizibile în Oslo, orașul în care m-am aflat în ultima perioadă. Ce nu se vede atunci când ai grijă de un copil de dimineață până seara târziu și iar din nou de dimineață, se întâmplă în fiecare casă și în fiecare familie. Adică: spală, fă mâncare, întinde rufe, fă curățenie, schimbă scutecele copilului, fă baie la copil, adorme-l ziua, joacă-te cu el, plimbă-l, supraveghează-l, fă cumpărături, programează vizitele prietenilor, pregătește-l de culcare seara, trezește-te alături de el când plânge noaptea, fă un duș, exercițiul acesta timp de trei luni.

Da, tu bărbat cu ambiții de a schimba lumea, de a gândi strategii locale sau nationanle, cu dorință de a scrie politici publice, editoriale sau zeci de emailuri, de a fi mereu la curent cu tot ce se întâmplă, de a evita crize, de a crește grupul din care faci parte. Mereu obișnuit să vorbești la telefon și să ai computerul în față. Un asemenea tratament cu copilul în brațe cred că smerește pe fiecare bărbat, îl ajută să își descopere laturi despre care nu era conștient și cred ca datorită dozei de empatie pe care situația o cere, aproape orice bărbat cu implicare publică care trece prin acest experiment, devine cu siguranță un lider mai puternic.

Este o situație win-win și pentru societate și pentru tine ca persoană, și pentru copil, pe care ajungi să îl cunoști foarte bine și care începe să se simtă la fel de confortabil cu tine ca și cu mama lui, dar mai ales este un câștig pentru soția ta. Mereu am fost de părerea că de ce avem mai multe femei în poziții de răspundere, de ce companiile/instituțiile devin mai competitive și mai eficiente. Faptul că bărbații acceptă să stea acasă cu ordaslele lor măcar două luni, contribuie la crearea unei situații atât de favorabile menținerii carierei profesionale a femeii. O carieră de top a celui de lângă tine nu înseamnă doar o stare economică bună, ci mai multă mulțumire în familie și o echitate socială care ajută la dezvoltarea societății per ansamblu.

Am trăit aceste lucruri pentru prima dată în ultimele două luni. Mă simt alt om după această experiență. Să știi să faci aproape tot ce face o femeie, să îi acorzi o șansa egală de dezvoltare, să-ți cunoști pruncul atât de bine încât să știi cum să îl linisteti noaptea în mai  puțin de 5 minute, toate acestea cred  ne trasforma  bărbați  puternici,  cetățeni  responsabili, dar   lideri care înțeleg bine societatea și familia.

E greu de spus  dacă viitorii noștrii politicieni vor fi așa. Nu sunt speranțe, pentru  lipsesc figuri publice care să implementeze modelul. De asemenea, nici nu văd un val de  politicieni care să practice în masă  acest tip de îngrijire a copilului, în ciuda tututor beneficiillor pe care le aduce la nivel personal, la nivel de familie și de societate.

Întrebarea care se pune  situația de față este: ce  fost prima dată, primul bărbat care a înțeles importanța concediului de îngrijirea  copilului drept co-responsabiliate a  cuplului și a acționat n consecință, sau măsuri  generoase din partea statului care stimulează astfel de alegeri și comportamente?

Articol scris de inRoman.ro

Cotidian online independent.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ultimele articole

se incarca

Cele mai citite articole

se incarca