Cu doar două zile înainte de începutul unui nou an școlar, corpul B al Colegiului Național ”Roman-Vodă” (CNRV) a fost redeschis, după mulți ani în care clădirea de aproape 100 de ani părea să nu mai aibă nicio șansă. Evenimentul a avut loc în prezența autorităților locale, a multor romașcani foști elevi ai liceului, care au venit să revadă clasele în care au învățat cândva. Totul a început cu un TeDeum și a continuat cu discursurile oficialităților prezente, dar și mesaje din partea celor care nu au putut răspunde invitației administrației locale, așa cum a fost cazul IPS Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului. S-a vorbit despre riscurile pe care le-a presupus reabilitarea clădirii și care au fost principalii pași ce au făcut posibilă transformarea acestui imobil.

”Au fost voci care au dorit ca acest corp de clădire să fie demolat. În momentul acela noi ne-am opus. Lucrarea în sine a fost forte delicată din cauză că noi am intervenit pe o lucrare făcută de alții înainte, o intervenție extrem de agresivă. Imaginați-vă că acest corp de clădire este tăiat în trei, de sus până jos, lucru care a presupus măsuri de sprijinire. Am avut sprijin din partea Primăriei Roman; e adevărat că am fost și un încasator de șuturi, dar astea sunt normale. Mă simt mândru și bucuros că am reușit să terminăm această lucrare care este reprezentativă pentru Roman”, a afirmat inginerul Eugen Borș, administratorul firmei Conbas SRL, societate care a executat lucrările de reabilitare, în parteneriat cu SC Construcții Unu SA Iași.

”Azi scriem încă o filă în ceea ce înseamnă istoria CNRV. acum câșiva ani, puțini la număr, se reabilita corpul A, acum suntem în această bijuterie arhitectonică. Toți ne-am dorim să fim aici și să trăim acest moment, dar puțini au crezut și eu recunosc îndoiala, fiindcă au fost ani de lupte. Îi mulțumim din suflet domnului primar pentru tot ceea ce a făcut, eu sunt convinsă că aici a intervenit și partea de subiectivism, el fiind profesor al CNRV și fost elev al acestui liceu. De asemenea, trebuie să mulțumesc și colegilor mei din Consiliul Local, care au votat mereu, îndiferent de culoarea politică, contribuțiile financiare pentru continuarea lucrărilor”, a declarat profesoara Mihaela Tanovici, directorul CNRV. Aceasta a mulțumit și colegilor ei din cadrul unității de învățământ, dar și altor persoane și instituții care au sprijinit această investiție.

Primarul Laurențiu Leoreanu a prezentant un istoric al clădirii și al lucrărilor, dar și cât au costat acestea. Apoi i-a îndemnat pe toți să aibă grijă de locul în care vor preda sau vor învăța. ”Aveți grijă de ceea ce este. S-a făcut foarte greu și cu eforturi aproape supraomenești. de aceea, această moștenire pe care o primiți astăzi, de la Sturza-Cantacuzino, trebuie să fie un element de mândrie, trebuie să fie un element de reprezentare a CNRV și a municipiului Roman, dar în același timp trebuie să fie un element de care să avem grijă. Nu este o simplă clădire, este un simbol care trebuie păstrat cu maxim devotament, cu maximă responsabilitate și de aceea eu cred că fiecare diriginte care va primi clasă aici trebuie să-și asume. Trebuie să înțeleagă că lucrurile bune trebuie păstrate, pentru ca să nu începem cu reparatul și să ne întoarcem de unde-am plecat, ci să mergem mai departe”.

Scurt istoric

Clădirea a fost construită între anii 1921 – 1923 de prințesele Maria G. Sturza și Ecaterina S. Cantacuzino (mamă și fiică), pe fosta proprietate a fostului primar de Roman Alecu Morţun (pe str. Costache Morţun nr. 1), cu scopul de a înfiinţa un liceu de fete cu denumirea Fundaţia Maria Gh. Sturza şi Ecaterina Ş. Cantacuzino. Tot atunci a fost definitivată și clădirea situată în curtea instituției – locuință a directoarei, prima directoare fiind profesoara Camelia Mihail Balaban, pensionată în anul 1947. Dorinţa fondatoarelor era ca această şcoală să contribuie la luminarea şi îndrumarea tinerelor generaţiuni de fete, formând bune românce şi mame de familie, care, pe lângă cunoştinţele didactice cerute de legile ţării pentru asemenea şcoli, să înveţe şi industria casnică şi menajul indispensabil femeii.

Pentru ca şcoala să nu-şi schimbe destinaţia, s-a decis înfiinţarea unei epitropii care să poarte numele de Epitropia Fondaţiunii Maria Gh. Sturza şi Ecaterina Cantacuzino şi care să fie compusă din cinci membri: un reprezentant din familia Sturza-Cantacuzino, episcopul de Roman, preşedintele Tribunalului de Roman şi doi cetăţeni din oraşul Roman. La data de 22 octombrie 1923 s-au deschis cursurile acestei şcoli.

Clasele erau dispuse, la parter, începând cu clasa I de liceu (astăzi echivalentă a clasei a V-a) în față lângă cancelarie, clasele mai mari fiind dispuse în partea din spate. La etaj erau dormitoarele internelor, iar bucătăria, cantina și sala de mese erau probabil în clădirile ce mulți dintre romașcani le-au cunoscut ca ateliere, spre strada Mihai Eminescu. În timpul războiului, prin 1943-1944, în curtea laterală – fostul teren de sport, astăzi biserica ”Sf. Vasile” – și în spatele clădirii – astăzi Clubul Sportiv – erau tranșee folosite de eleve și profesori la exercițiile de alarmare în caz de bombardament. În dreapta porții de intrare se mai afla o clădire frumoasă ce adăpostea infirmeria până prin 1961, ulterior demolată, iar actuala clădire a Clubului Sportiv adăpostea, mult după război, noua cantină la demisol și internatul cu sala de sport la etaj. Instituția a funcționat între 1923 și 1947 sub titulatura Liceul de Fete Sturdza Cantacuzino, cu o mică întrerupere în timpul refugiului din aprilie 1944 până în 15 ianuarie 1945.

Liceul Nr. 2 Roman se înfiinţează la 1 septembrie 1966 conform ordinului Ministerului Învăţământului nr. 600 din 2 iulie 1966, transmis de Sfatul Popular Regional Bacău. Liceul a început să funcţioneze cu 12 clase curs de zi şi 20 de clase curs seral. Clasele secţiei de zi îşi ţineau cursurile numai dimineaţa între 8 – 14, iar secţia serală dimineaţa între 8-12 şi seara între 17-21, după cum îşi aveau cursurile elevii muncitori în întreprinderi. Liceul îşi recapătă blazonul muşatin – „Roman-Vodă” în anul 1971.

Primele lucrări au fost făcute în 1962. S-a mai intervenit asupra clădirii în 1992, în perioada 1996 – 2000, în 2007. În 2014 s-a obținut finanțare europeană prin Programul Operațional regional 2007 – 2013. Costurile totale ale reabilitării, modernizării și dezvoltării Colegiului Național Roman-Vodă – Corp B, din 2008 până în prezent, se ridică la valoarea de 6.014.976,22 lei. Aproape 2.100.000 de lei reprezintă fonduri nerambursabile europene.