înRoman.ro, în parteneriat cu Protopopiatul Roman, lansează o campanie de prezentare a bisericilor din municipiul Roman. Campania ”Bisericile noastre, moștenire de la strămoși” este lansată pe 1 septembrie, dată la care se sărbătorește începerea unui nou an bisericesc. În cadrul acestei campanii, înRoman.ro va pune în lumină istoricul fiecărei biserici din muncipiu, pentru că lăcașurile de cult în care mulți dintre noi au fost botezați, și-au unit destinele sau merg cu regularitate au avut, de-a lungul veacurilor, o contribuție majoră în viața comunității, fiind loc de vindecare sufletească, de tămăduire trupească, dar și de învățătură pentru generații ale străbunicilor noștri.

Biserica din cimitirul Eternitatea străjuiește somnul de veci a mii de romașcani, de aproape 150 de ani. A fost construită imediat după ce autoritățile locale ale vremii au aprobat un regulament prin care cimitirile să fie amplasate la marginea localităților. Documentele vremii atestă înființarea cimitirului Eternitatea în jurul anului 1870, împărțit pe loturi, în funcție de confesiunile existente în Roman atunci. La cinci ani de la înființarea cimitirului, catolicii solicită administrației locale să ridice o capelă. În 1880 ia ființă comitetul ad-hoc pentru supravegherea și administrarea lucrărilor de construcție a unei capele în ”cimitirul obștesc al urbei Romanului, precum și a dependințelor imperios necesare”. Comitetul, condus de Episcopul Melchisedec, l-a însărcinat pe Andrei Berescu, preotul paroh al biserciii ”Sf. Gheorghe”, să se ocupe de strângerea banilor pentru ridicarea bisericii.

Ridicarea bisericii este strâns legată de bâlciul anual, acesta fiind și unul din motivele pentru care hramul bisericii este pe data de 6 august. Preotul Berescu, fiind înscărcinat cu strângerea fondurilor, a mers în bâlci – pe atunci, bâlciul se organiza pe locul pe care acum este stadionul Constantinescu Nehoi – și a strâns suficient de mulți bani pentru a începe lucrările. Un alt aspect demn de menționat este și acela că toate cele 112.000 de cărămizi folosite la construcția bisericii au provenit de la micile fabrici de cărămidă care funcționau în jurul Romanului – acestea au dat cărămidă pentru construcția bisericii, în loc să mai plătească impozit administrației locale –, de la un gard al Primăriei și de la o fostă școală. De asemenea, crucile de pe turlele bisericii au o particularitate: sunt puse pe o semilună. Aceasta era o modalitate de a cinsti independența României din 1878 și de a marca, simbolic, victoria și independența față de Imperiul Otoman.

Realizarea proiectului a ceea ce s-a dorit a fi, mai întâi, doar o capelă, a fost făcută de arhitectul Alexandru Orăscu, cel care întocmit și planurile pentru Catedrala Mitropolitană de Iași, iar planurile inițiale au fost modificate pentru ca lăcașul de cult să fie mai încăpător. Sfințirea bisercii s-a făcut pe data de 6 august 1884, slujba fiind oficiată de Episcopul Melchisedec Ștefănescu. Biserica nu a fost niciodată o parohie, ci a fost a comunității și, într-o perioadă, a fost chiar biserică de garnizoană.

În timpul războaoielor mondiale, lăcașul de cult a avut mult de suferit. Părintele Ciprian Năstasă, preotul slujitor al acestui lăcaș de cult, spune că a fost o vreme când în această biserică soldații sovietici au făcut focul pentru a se încălzi și că atunci au dispărut, probabil arse, multe documente de la momentul ridicării construcției. Cel care a avut inițitiva refacerii bisericii a fost Gheorghe Porcescu, primarul Romanului în anii ‘40. Biserica ”Schimbarea la Față” a fost redată serviciului public pe data de 8 decembrie 1946. 11 ani mai târziu avea să se execute pictura și să se facă rețeaua electrică.

Al doilea hram al lăcașului de cult este în ziua de 9 martie, când Biserica Ortdoxă îi pomenește pe Sfinții 40 de Mucenici. Icoana acestor sfinți se găsește în partea stângă a catapetesmei și este una dintre cele care par cel mai puțin afectate de trecerea timpului. În ultimii ani au fost făcute mai multe lucrări de întreținere și curățare a picturii dar, la o privire mai atentă, se observă că mai este nevoie de intervenții, atât la interior, cât și la exterior.

* părintele Ciprian Năstasă, fiul îndrăgitului preot Vasile Năstasă, a vorbit doar off the record și nu a vrut să fie fotografiat, considerând că biserica trebuie să fie exclusiv în atenția cititorilor acestui articol.