Aseară am postat pe Facebook două fotografii de la protestul din Roman: una cu niște adulți care aveau tricouri cu litere (se forma deja celebrul slogan M**E PSD) și o poză cu un copil de 2-3 ani, care avea un tricou #farapenali.

Reacțiile oamenilor au fost diferite. Două dintre acestea vorbeau despre primul mesaj, neadecvat copiilor, mai ales că în Piața Roman Mușat era oră de plimbare a părinților/bunicilor cu juniorii mai mici sau mai mari. În același timp, în București începea haosul și oamenii erau „îndemnați” să plece acasă cu gaze lacrimogene și tunuri de apă.

Ca părinte, a trebuit să-i  explic copilului meu ce înseamnă M**E PSD încă de când Poliția Română a ales să se facă de râs cu acțiunea împotriva româniului venit din Suedia cu numerele personalizate la mașină. Până nu a intrat Poliția pe fir, juniorul meu nu a fost atent la faza cu mașina, a tratat-o la diverse. Așa cum au făcut probabil și alții. Chiar și eu mă gândeam că putea să pună un alt număr la mașină, la fel de explicit, dar fără limbaj licențios; a fost o chestie de câteva secunde și am trecut mai departe, către treburi mai importante. Dar o instituție a statului român și-a dat în stambă și a făcut praf munca a mii de polițiști corecți din țara asta pentru că niște șefi au răspuns la comenzi politice. Și atunci, oameni care doar au zâmbit în colțul gurii de numărul de înmatriculare au început să se încrunte și să fie mai atenți la ce se întâmplă; pentru că nu mai era vorba despre un număr de mașină, ci de modul în care a acționat o instituție ce are rolul de a proteja cetățeanul: în afara legii!

Așa că celor revoltați de tricourile tinerilor care au protestat la Roman sau de faptul că am postat fotografia pe Facebook le spun că nu acum e momentul să se declare consternați. Trebuiau să fie deja consternați când o instituție a acționat în afara legii doar pentru că celor de la putere nu le-a plăcut de „fața” omului. Trebuiau deja să fie atenți când o instituție a făcut un abuz la ordine politice. Sau să se revolte de faptul că jandarmii de la București au primit ordine cel puțin suspecte și au tratat toți protestatarii la fel, deși ei sunt antrenați să distingă și să izoleze agitatorii și instigatorii. Jandarmii de la Roman, Bacău, Iași, Timișoara și din alte orașe s-au purtat exemplar. Dar câți vor ține minte acest aspect, raportat la ce s-a întâmplat în Capitală?

Despre protestul de la Roman nu sunt multe de spus: oameni puțini, civilizați și care, după aproximativ două ore au „predat” ștafeta copiilor. Un slogan al celor mai tineri dintre noi, de ținut minte: ”Vrem acasă, hoții nu ne lasă!” Pentru că, da, copiii romașcanilor, indiferent de vârstă, vor acasă. Dar nu se vor întoarce într-o Românie în care guvernează hoția. Indiferent cum se va numi și ce culoare politică va avea.