Când conducem mașina sau bicicleta, putem face și alte lucruri: discutăm cu cei din jur, luăm o gură de apă, răspundem la apeluri telefonice… Putem face toate acestea fiindcă a conduce mașina sau a merge pe bicicletă reprezintă automatisme, adică activități pe care creierul le-a învățat foarte bine și le poate face fără un efort deosebit. Mai este o activitate pe care unii dintre noi o fac la fel, ca un automatism: consumul de alcool. Este vorba despre cei care au ajuns la dependență față de această substanță și care asociază consumul de alcool cu aproape orice acțiune a vieții lor. Este o rutină pe care o practică, care îi afectează pe ei și familia lor, dar care este tratată de stat ca și cum nu ar exista. Și, ca în multe alte domenii, primește un răspuns din partea mediului non-guvernamental.

În țară sunt câteva centre de recuperare a persoanelor dependende de alcool, mult prea puține în raport cu numărul celor care ar avea nevoie de ajutor. De trei ani, un astfel de centru este și la Roman, lângă biserica romano-catolică „Fericitul Ieremia Valahul”. De altfel, activitatea centrului „Emanuel” este sprijinită de Biserica Romano-Catolică, iar de acesta se ocupă sora Partizia Kaiser, o sursă inepuizabilă de bună-dispoziție.

sora Partizia Kaiser

Echipa care îi trage la liman pe dependenți este formată din sora Patrizia, un psihiatru, un psiholog clinician și un asistent social. Cei patru au deschis ușile centrului pentru înRoman.ro într-o zi de pauză, când beneficiarii nu erau la activități. Am avut ocazia, astfel, să discutăm pe îndelete despre alcoolism și despre cum înecarcă ei să facă, prin activitatea lor, o lume mai bună pentru oamenii care au nevoie de ajutor.

Alexandra Magdici, psiholog

Am ajutat peste 1.000 de persoane de-a lungul timpului. Nu doar persoane dependente, ci și familiile acestora, fiindcă impotant este să lucrăm și cu mediul din care vin, s-ar putea să fie un mediu bolnav de dinainte de a apărea consumul de alcool sau mediul devine unul viciat după ce persoana începe să consume alcool. Nu doar persoana se degradează, ci și relațiile și familia, ca structură.

Alexandra Magdici, psiholog

Doctorul Andrei Țubucanu le spune beneficiarilor să nu-și imagineze că ar fi Robinson Crusoe pe o insulă pustie. Ceilalți suferă, iar copiii sunt cei mai sensibili și mai expuși. Și el știe cât de mult suferă familiile, fiindcă nu o dată i s-a întâmplat ca aparținători ajunși la capătul răbdării să îi ceară să facă minuni.

dr. Andrei Țubucanu, psihiatru

Sunt aparținători care vin și-mi spun: „Domnul doctor, dar oare nu  există o pastilă ca să nu-i mai trebuiască sau să uite?” Nu există, astea sunt filme. Fără voința omului nu există renunțare. „Dar dați-i ceva să-i fie rău.” Pe mine mă strânge-n spate, este periculos. Este o substanță care există de zeci de ani pe piață și i se spune popular antalcool. Terapia cu antalcool se cheamă terapie de aversiune; adică: iau antalcool zi de zi și, dacă mă împinge cel cu coarne să iau o gură de alcool, mi se face foarte rău de la alcool. Dar bine-nțeles că cei înrăiți și dependenți vor renunța la pastilă pentru a putea bea în continuare. Sau vor avea probleme, dacă vor ingera cantități mari de alcool în același timp. De aceea evit să prescriu antalcool, prefer să lucrez la partea de schimbare a mentalității și întărire a voinței.

dr. Andrei Țubucanu, psihiatru

Schimbarea perspectivei se face în timp și durează de la individ la individ, dar începe întotdeauna cu aceeași pași: un Interviu inițial (specialiștii află ce tip de consum are persoana dependentă, ce consumă, de ce consumă, dacă are susținători, dacă își dorește să intre în circuit) urmat de o perioadă ( de la una la patru săptămîni) în care persoana locuiește la centru și face activități sub monitorizarea personalului. În acest timp ea este evaluată și discută cu echipa, apoi i se explică mai bine ce este alcoolul, ce este consumul și care sunt efectele consumului asupra sănătății.

Ioana Mariu, asistent social

Sunt care vin împinși la spate de familii, ei nu vor să intre în program, nu vor să renunțe la consumul de alcool. Dar ajunși aici și văzând ce facem noi, ajung să interiorizeze motivația. După ce ajunge foarte bine să înțeleagă ce e cu ea, persoana se poate concentra pe variantele pe care le are în față. Trebuie spus că sunt câteva mituri care circulă cu privire la consumul de alcool: te face să te simți mai bine, îți dă putere, te încălzește… Noi discutăm exact ce face alcoolul în organism, cu specialiști, care sunt etapele instalării dependenței în organism, pentru că dependența nu se instalează dintr-o dată. Cei mai mulți nu știu, spre exemplu, ce înseamnă consum responsabil, consum excesiv, cum arată un ficat afectat de consumul de alcool față de unul sănătos, ce înseamnă dependență. Ultima fază este alcoolismul cronic, când dormi prin șanțuri și nu mai ai familie, casă. La noi trebuie să vină oamenii ca să NU ajungă în acea situație.

Ioana Mariu, asistent social

Dar ce înseamnă consum responsabil, consum excesiv și când vorbim despre dependență?

Noi, oamenii, nu suntem făcuți într-o fabrică, pe o bandă rulantă. Suntem diferiți și reacționăm diferit. Responsabil și excesiv nu este ceva universal valabil, ci e ceva care funcționează diferit, de la individ la individ. Cel mai responsabil  este să nu consumi deloc. Despre dependență vorbim atunci când persoana, de când se trezește dimineața, asociază acțiunile cu alcoolul. Și consumă în ciuda faptului că organismul îi dă semnale. Sunt cărora la un moment dat ficatul le face probleme, iar după ce beau le este rău, varsă… dar ei beau în continuare pentru că trebuie să alimenteze dependența.

dr. Andrei Țubucanu, medic psihiatru

Specialiștii consideră că primul pas dificil de realizat este conștientizarea problemei, dar și următorul este la fel de greu: acceptarea, a învăța să-ți asumi această stare. Adevărata recuperarea începe după aceea.

Oamenii au tendința de a asocia anumite obiceiuri cu anumite contexte. Un dependend de alcool  va asocia consumul cu orice situație din viața lui; începe cu nunți, botezuri, petreceri și continuă cu: azi e luni, marți, miercuri, e meci, nu e meci. Cu cât trece timpul și cu cât viața ta e tot mai strâns legată de alcool, parcă nu-ți vine să te oprești deodată. „Parcă înainte, când dădeam bună ziua trăgeam o dușcă; acum parcă nu mai dau bună ziua, parcă nu mă mai bucur de nuntă”, spun cei care vin aici.

Ioana Mariu, asistent social

Dacă ajunge să conștientizeze și să accepte situația, beneficiarul va continua să vină la centru. Cu condiția abstinenței. Prima dată când participă la ședințele de grup este în săptămânile în care locuiește în centru. Apoi, se întoarce la activitățile profesionale, dar va continua să vină la centru săptămânal, pentru întâlnirile de grup. Acolo vede că nu este singur, că și alții, din diferite categorii sociale au aceeași problemă și că se poate. Mai ales că societatea te îmbie la un pahar aproape la fiecare pas: de la „dă-i, mamă, să guste, că i-o fi poftă” până la filme, reclame, anturaj, etc… Unii nici nu înțeleg cum au devenit dependenți, fiindcă nu a existat un factor declanșator clar; pur și simplu, s-au trezit după ani de zile că viața lor nu e așa cum ar trebui să fie.

centrul „Emanuel” – fotografie din interior interior

Cei care vor cu adevărat să scape de dependență, vor lupta pentru abstinență. Iar beneficiarii de la centru arată că se poate. Primesc și mici „recompense”: diplome și medalii, întâlniri – de câteva ori pe an – cu membrii altor asociații din țară, petreceri.

Unde este statul în toată această luptă?

Nu este nicăieri, fiindcă nu există niciun program prin care să fie decontate astfel de servicii, așa cum nici partea de prevenție nu este considerată importantă.

Statul se ocupă de intoxicația cu alcool, atunci când omul cade în stradă, este luat cu salvarea și ajunge la spital. I se administrează medicație și este trimis la secția de psihiatrie. Acolo, dacă pacienții au noroc și îl întâlnesc pe doctorul Țubucanu, află despre centru și unii decid să-și acorde o șansă la o viață fără dependență. Dar, din păcate, spune dr. Țubucanu, „statul pune pacientul pe picioare ca să poată consuma din nou și să devină client fidel al secției de psihiatrie”.

Miercuri, 12 septembrie, veți putea citi povestea unui romașcan care a trecut pe lângă moarte din cauza dependenței de alcool și tutun și cum a reușit să înceapă o nouă viață datorită personalului de la Centrul „Emanuel”.

• Centrul rezidențial de recuperare din alcoolism „Emanuel” din Roman funcționează în curtea bisericii „Fericitul Ieremia Valahul”, pe strada Siretului, nr.2. Centrul face parte din Asociaţia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare „Don Orione”, înființată în Iași, în urmă cu 14 ani. La Centrul de Recuperare din Alcoolism „Emanuel” din Roman sunt recuperate persoane de sex masculin în regim de zi şi persoane de sex feminine în regim rezidenţial. Numărul de telefon la care poate fi contactat personalul centrului este 0333/100.112.