Mii de autovehicule intră, zilnic, în Roman dinspre sud, traversând podul de la Horia. Conform unui recensământ realizat de CESTRIN în anul 2015, pe acest tronson circulau zilnic minim 5.000 de mijloace de transport. Conform datelor Direcției Regionale Drumuri și Poduri Iași, au fost și zile în care 15.000 de autovehicule au traversat podul de la Horia. Și cu toate astea, CNAIR insistă să-și bată joc de toți cu tot felul de cârpeli.
De câțiva ani, pe podul de la Horia se intervine constant cu tot felul de lucrări, spre disperarea șoferilor. Una din problemele reclamate încă din 2018 a fost că parapeții ce mărginesc drumul sunt un pericol pentru toți cei care traversează podul, dar mai ales pentru bicicliști și pietoni. Ajunseseră într-o stare atât de proastă încât CNAIR a recurs la celebra „sârmă” pentru a le mai prelungi un pic durata de viață. În 2019 au început să intervină așa cum ar fi trebuit să o facă de mult și au înlocuit complet totul cu un sistem modern. O treabă ce pare bine făcută, dar, din păcate, singura.
Ani de zile carosabilul a tot fost cârpit, până în urmă cu un an când CNAIR a hotărât că aștearnă un covor asfaltic nou, motiv pentru președintele CJ Ionel Arsene să se pozeze cu utilajele și să se laude că asta se întâmplă datorită lobby-ului făcut de el. Părea că în sfârșit lucrurile merg în direcția bună, numai că la doar câteva luni distanță asfaltul a început să se onduleze și să crape. Nu a durat mult până când au apărut primele gropi.
În 2020, în prag de alegeri electorale, e rândul deputatului Laurențiu Leoreanu să ne arate dovada talentului de lobby-ist, anunțând că, datorită intervenției lui, CNAIR asfaltează E85 de la Castelul de Apă până la Horia. Nu cred că cineva și-ar fi imaginat că efectiv vor sări peste podul de la Horia, dar asta s-a întâmplat.
Între timp, gropile se înmulțeau. Un motiv numai bun pentru ca angajații CNAIR să pară că-și merită leafa ocupându-se periodic să umple gropile cu un amestec care rezistă puțin timp, așa cum se observă în fotografiile de mai jos.
Dar proba incompetenței și-a dat-o CNAIR pe rosturile de dilatare ale podului. Acestea ajunseseră atât de deteriorate încât erau o binecuvântare pentru service-urile auto din zonă. În 2018 am reclamat faptul că o bucată metalică dintr-un rost de dilatare răsărea din asfalt. A urmat un șir de întâmplări demne de Kafka, iar problema a fost cârpită abia după ce ofițerul de serviciu de la Poliția Roman a sunat la CNAIR. Vă invit să citiți articolul pentru că întâmplarea pare emblematică pentru modul în care o instituție a statului reacționează la o reclamație făcută de un cetățean.
În octombrie 2020 încep lucrările de înlocuire a rosturilor de dilatare iar deputatul Leoreanu ne anunță, din nou, pe Facebook că e meritul său. Ce nu ne-a spus nimeni e cât vor dura lucrările și care va fi calitatea lor.
Cu toate că pare a fi un pod, la ieșirea din Roman spre Horia sunt două, fiecare cu sensul lui de circulație. Unul are 5 rosturi de dilatare, celălalt are 4. Lucrătorii de la CNAIR au ales să lucreze pe câte o bandă ca să nu blocheze foarte tare traficul. Astfel, la fiecare jumătate de rost de dilatare au lucrat trei sau patru angajați, dintre care un șef, timp de două sau patru zile. Asta a făcut ca lucrarea de înlocuire să dureze aproape două luni, perioadă în care au fost zilnic mari probleme de trafic, mai ales după-amiaza. Personal, am parcurs distanța de la intersecția de la pompieri până la poduri într-o oră și jumătate, distanță pe care, în mode normal, o parcurgi în maxim 15 minute.
Când credeam că totul e gata, angajații au mai revenit o dată – o săptămână au spart ce tocmai puseseră și au înlocuit mixtura de asfalt. Toate lucrările au fost executate la temperaturi care nu sunt propice unor astfel de lucrări. Rezultatul îl vedeți în fotografiile de mai jos.
Mii de șoferi traversează zilnic podurile de la Horia, șoferi care-și plătesc rovinietele pentru a putea circula în siguranță pe drumurile patriei. În schimb, primesc batjocura celor care sunt angajați să aibă grijă de acele drumuri. Cazul prezentat mai sus e doar o picătură în oceanul de incompetență al unei companii de stat. Astfel de instituții răspund bine la lobby-ul politic cu iz electoral, dar nu au în vedere interesul cetățeanului. În timp ce la Roman se asfalta E85 prin centrul orașului, toți moldovenii înjurau o porțiune a aceluiași E85 din Adjud, care arăta înzecit mai rău și care ar fi reprezentat o urgență mai mare decât ambițiile electorale ale unui politician romașcan. Dar asta se întâmplă atunci când instituțiile sunt căpușate de politruci dispuși mai degrabă să le facă pe plac politicienilor decât să organizeze și prioritizeze lucrările în interesul cetățenilor.