Cotidian online independent

Vreme trece, vreme vine*…la Spitalul Roman

De la cititori: opinie trimisă de Bogdan Sava

Joi, 3 martie 2016, am ajuns dimineața la Centrul de Primiri Urgențe al Spitalului Municipal de Urgență Roman, ca aparținător. Ruda mea a fost adusă cu Ambulanța, sosită, după sesizarea prin 112, în timp scurt. Un prim semn de mirare m-a prins când am văzut că ușa de acces la sala de așteptare pentru pacienți (și rude) nu mai exista (ca acum doi ani), încât temperatura de afară corespundea în mare măsură celei din interior. Și sunt mai mereu pacienți care așteaptă, am remarcat timp de vreo 5 ore și jumate. După acordarea ajutorului de urgență de către cadrele medicale (paramedici, doctori, asistente/asistenți) pacienții sunt mutați într-un salon special pentru CPU unde mulți sunt pe perfuzie. Rudei mele i s-au recoltat probe fiziologice în vederea stabilirii precise a cauzelor ce au adus-o la Spital, înainte de transferul în salon, cu perfuzie. A doua mirare a vizitei în CPU a fost viteza de curgere a perfuziei, care, în urma sesizării mele, a fost ajustată, fără să fi făcut rău până atunci, pe motiv de hipotensiune, deci răul fuse spre bine, potrivit cadrului medical.

Fără mirare am audiat anterior din sala de așteptare o altercație între un viitor pacient mușcat de câinele său, pătruns alături de soție în spațiul medical, fără poftire și paznicul CPU, susținut oarecum, probabil, de ceva cadre medicale. Ulterior pacientul în comentarii le descria ca pe un fel de cadre militare. Acum doi ani era o recepționistă, acum spațiul acela al ei era gol. Dacă fie paznicul fie recepționista erau la post scădeau șansele pătrunderii neregulamentare. E drept și că mulți oameni sunt nereținuți în căutarea unei soluții pe scurtătură, statistic trebuie să apară și la CPU.

Deja, după cam jumătate de oră de contact cu Spitalul de Urgențe ale ariei metropolitane, am intrat oarecât în rolul propus studenților de metodologie sociologică acum 15 ani de universitarul Vasile Miftode, adânc interesat de interacțiunile sociale, de norme și de obiceiuri ale locurilor. Remarc, timp de 5 ore și ceva, că oamenii vin și pleacă din salonul CPU, cu analize, documente medicale spre zări mai potrivite. Am ocazia, la început, să privesc și pe managera Spitalului, doctorița de oase Maria Andrici, cum lucrează cu pacienții din aria ei de competențe, verificări, adăugări, scurte consultații. Îmi cam părea rau de oamenii ceia că un serviciu așa eficient prind ei taman în CPU. Încep să mă mir după vreo o oră și jumătate unde-s analizele, căci în salon omul vine dar mai și pleacă, îndrumat de medici și de asistente. Îmi mai exprim interesul pentru mersul lucrurilor și doctoriței din CPU și colegului ei, fie subaltern, căci nu le știu rangul numai după culoarea halatelor. Analizele nu-s venite, orele curg pe ipoteza că or veni ele când s-or sătura de laboranți. Pe peretele salonului scrie gros și mare că urgențele au diverse priorități, nici analizele nu îmi par scutite de prioritățile lor. E un lucru util să le spui bolnavilor că dacă e tratat cineva sosit după ei e pentru că e de mai mare urgență, poate mai multe anuțuri pe pereți despre asta duc la mai mare diseminare.

Privind în urmă cu mâhnire, nu mânie, rememorez acuze aduse de aparținători ai unui pacient decedat în Spitalul din Focșani acum puține săptămâni, cum descriau ei conduita cadrelor medicale, apoi rememorez și comentarii la diversele articole de pe internet legate de caz.

Timp de 5 ore ”prind” vreo 3 ture/schimburi complete de pacienți din salonul CPU dar analizele jucau șah cu mine din turnul lor de fildeș. Acuma, mai joc șah prin competiții iar răbdarea în 5 ore e o virtute necesară acolo. Răul duce și la bine, deși e de dorit fără rău. Rău mi-a părut când am întâlnit la CPU o elevă (de-a mea) accidentată în timpul muncii de pregătire pentru o competiție sportivă, care folosise tabla de șah pe post de atelă. Bine mi-a părut când după 5 ore de la privirea muncii managerei Spitalului dânsa revine pe culoarul CPU și se miră că vede pe careva la ora aia, pe care-l văzuse și dimineață. Ce mai freamăt, ce mai zbucium…analizele o zbughesc din culcușul lor fix după revederea noastră mirată. Cică din CPU se poate vedea minutul întocmirii analizelor, pe calculator. Pe hârtie analizele chiar m-au ținut cam 4 ore și jumătate, ca la turneele de șah.

La Spitalul Roman primăvara vine floare cu floare…Una o ofer cadrelor medicale din CPU pentru salvarea vieților.

* Mihai Eminescu a scris ”Glossă”, cu primul vers ”Vreme trece, vreme vine”
** Din ”Scrisoarea III” a lui Eminescu folosesc parte dintr-un vers.

Abonează-te la newsletter!
Nu rata nici o știre! Trimitem un email în fiecare dimineață cu ultimele știri.
Te poți dezabona oricând.
S-ar putea să-ți mai placă și

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.