Cotidian online independent

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent: „Singura pavăză împotriva minciunii este creierul nostru”

Ioana Avădani, președintele Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) a revenit la Roman pentru un nou proiect dedicat tinerilor. În urmă cu doi ani, Ioana Avădani le vorbea liceenilor despre discursul urii, anul acesta le explică câte ceva despre educația media.

La sfârșitul lunii noiembrie, aceasta s-a întâlnit cu elevii de la Colegiul Tehnic „Miron Costin”, Colegiul Tehnic „Danubiana”, dar și cu reprezentații elevilor din cadrul Consiliului Tinerilor. Tuturor le-a prezentat importanța educației media pentru formarea unei abilități necesare pe parcursul întregii vieți.

De data asta suntem într-un proiect mai mare, de trei ani, pe care îl derulăm cu Fundația Româno-Americană, care se numește „Predau educație media” și care se adresează profesorilor de liceu. Ne-am bucurat să avem din nou candidați foarte puternici din Roman și avem doi profesori: Ana-Maria Zăloagă – profesoară de limba română la Colegiul Tehnic „Miron Costin” și Beatrice Neagu – profesoară de limba engleză la Colegiul Tehnic „Danubiana”. În prezent sunt 40 de profesori în proiect, din cele 120 de aplicații primite. Iar faptul că doi sunt din același oraș spune multe despre energia cadrelor didactice de aici.

Ioana Avădani, președinte CJI

Acest tip de educație, care nu este prins în nicio programă școlară preuniversitară, a devenit foarte necesar în ultimii ani, având în vedere rapiditatea cu care se dezvoltă tehnologia și accesul la informație.

Trebuie să educăm și plublicul, care nu mai este doar public, doar receptorul produsului jurnalistic făcut de profesioniști este, la rândul său, producător de conținut. Și încercăm să explicăm copiilor, prin intermediul profesorilor cu care lucrăm, că, dacă se bucură de liberatatea de exprimare și binefacerile tehnologiei, astfel încât pot comunica liber în orice secundă a vieții, trebuie să-și asume și aceleași responsabilități în materie de comunicare.

Ioana Avădani, președinte CJI

Pentru acest proiect, ca și pentru cel despre discursul urii, primii pași au fost selectarea și instruirea cadrelor didactice.

Am pornit cu o școală de vară, în care am lucrat cu profesorii. Aceștia s-au întors la școlile lor și au început o muncă sisifică de introducere a unor elemente de educație media la clasă. Nu e o materie separată, un curs sau un opțional. Ci încercăm să adaptăm programa școlară actuală, să vedem pe ce elemente din programa școlară putem grefa elemente de educație media. Când am pornit proiectul am făcut o analiză de curriculă și am ajuns la concluzia că pe limba română, pe limbile străine, pe istorie și pe științele sociale putem lucra foarte bine. Există abilități de comunicare, de înțelegere, de tratare a textelor diferite, astfel că profesorii pot face orele atractive, interactive, iar elevii pot învăța abilități pentru viață. Nu ne așteptăm ca la sfârșitul acestui demers copiii să știe să spună pe din afară ce este o știre, cum funcționează publicitatea și așa mai departe, ci ne așteptăm ca ei să știe și să facă diferența între informație și opinie, între informație și publicitate, să știe să-și gestioneze amprenta digitală, să știe ce să pună și ce să nu pună pe rețelele sociale. Practic, căutăm dezvoltarea acestor abilități de viață.

Practic, se lucrează la dezvoltarea gândirii critice, o abilitate care, până de curând, nu era considerată importantă, raportat la acumularea de informații și capacitatea de a reproduce aceste informații. Pentru a le fi mai ușor, profesorii au câte un mentor cu care se sfătuiesc și încearcă metode de predare. La sfârșitul acestui an școlar va mai exista o școală de vară, în cadrul căreia vor fi școlarizați alți 50 de profesori. Iar, la sfârșitul lui 2018, 15 dintre ei vor deveni mentori pentru a disemina informația.

Dar cum și unde se găsește informația corectă?

Informația este acolo, totul este să știi să o cauți și să o găsești. Am depășit demult momentul în care informația venea către tine, modelul în care te duceai dimineața, cumpărai ziarul și știai că ești bine informat până la ora prânzului. Sau modelul în care te așezai seara în fața televizorului, vedeai jurnalul de la ora 7.00 și erai deja informat la sfârșitul zilei, nu mai trebuia să aștepți ziua de mâine. Trăim într-o societate în care informația ajunge la tine aproape instantaneu și există tehnici de verificare. Nu sunt foarte complicate, ele pot fi făcute de copii de la vârste foarte fragede. Ceea ce este foarte greu de educat este gândirea critică, iar noi vrem să educăm această gândire critică. Oferim exemple copiilor în care două știri sunt asemănătoare, oferă informații similare, dar din care una este falsă și alta este adevărată. Și facem acest exercițiu pentru a demonstra că singura pavăză împotriva minciunii este creierul nostru și că nu există nicio formulă magică, nicio știință abstractă că să îți spună cum stau lucrurile, totul depinde de cât de bine ești în stare să procesezi informația din mediul tău.Demersurile care verifică afimațiile sunt o picătură într-un ocean pentru că ele pot trata afirmații, știri care par a fi importante. Numai că noi nu vom ști niciodată ce va fi cu adevărat important pentru omul care le citește. La oameni ajung tot felul de informații și este imposibil să le verifici pe toate, dacă nu ai un interes personal. De aceea noi punem accentul pe capacitatea fiecăruia dintre noi de a verifica informațiile care ajung la el.

Altfel spus, trebuie să stăm strâmb și să judecăm drept de fiecare dată când aflăm o informație, indiferent de unde ar veni aceasta. Și, în același timp, să fim conștienți că suntem complet responsabili pentru informația pe care o lansăm în spațiul public.

Abonează-te la newsletter!
Nu rata nici o știre! Trimitem un email în fiecare dimineață cu ultimele știri.
Te poți dezabona oricând.
S-ar putea să-ți mai placă și

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.