În ziua de tristă amintire pentru statul de drept – 17 februarie 2016 – nu am fost pe lângă niciun tv, până seara târziu. La un moment dat mi s-a umplut feed-ul de la Facebook cu reacții împotriva lui Iohannis; cuvântul ”rușine” era la fiecare a doua postare, iar expresia ”banale motive administrative” devenise un ”must share”.

Abia spre seară, când am ajuns la o telecomandă, am auzit ce enormitate a spus președintele. Primul gest după ce mi-am revenit din șoc? Am verificat dacă îi dădusem, cândva, ”like” lui Iohannis. Nu. Prin urmare, nu aveam ce să iau înapoi. Spre deosebire de mine, 40.000 de români au avut ce lua înapoi. Și au făcut-o în doar câteva zile, scârbiți de ceea ce au auzit și de ceea ce au văzut. Un gest fără efect concret asupra președintelui și fără a fi egalat cu momentul când acel ”like” a făcut din candidatul Iohannis un președinte. Constat cu amărăciune că Iohannis a luat speranțele și dorințele românilor îmbrăcate în simple ”likes”, a defilat cu ele cât să iasă președinte, după care pare să spună: ”Luați-le de aici, că nu îmi mai trebuie, sunt expirate.”

Evoluția pe Facebook a celor două personalități politice după declarațiile din 17 februarie 2016

Atitudinea diferită a premierului Dacian Cioloș i-a adus acestuia succes în mediul online. Chiar și așa, premierul are de aproape 30 de ori mai puțini fani. Ce-i drept, Cioloș nu a avut parte de o campanie electorală pentru a se investi în imaginea lui. În ultima săptămână, capitalul de imagine – trasformat în like-uri – a fost o consecință a modului în care el a reușit să țină piept politrucilor din Parlament și a faptului că a răspuns multora dintre cei care au comentat online despre cazul ANAF – Antena 3, fără a încerca să șteargă mesajele negative, așa cum s-a chinuit echipa președintelui.

Agitația în online a durat doar câteva zile și totul pare să fi revenit la normal. Iohannis a pierdut, ieri, doar câteva sute de fani, în timp ce Dacian Cioloș a câștigat mai puțin de 200 de like-uri. Efectul acestei mișcări din online se va observa, însă, în mișcarea societății civile. Sunt oameni care fac parte din sistem și care dau semnal de schimbare, sunt oameni care nu fac parte din sistem și se implică pentru că râvnesc la mai bine. Este momentul ca societatea civilă să vorbească mai tare decât oamenii politici.