După 75 de ani, un poet romaşcan este nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România – interviu cu poetul Emilian Pal

de | 23/05/2016 | Frontpage

Nominalizarea poetului Emilian Pal la Premiile U.S.R. pe anul 2015 este unul din cele mai importante evenimente culturale ale anului pentru comunitatea romaşcană. Opera sa merită să fie cunoscută şi apreciată de toţi romaşcanii care iubesc poezia, drept una din cele mai reprezentative creaţii lirice româneşti contemporane. Juriul pentru Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe 2015 a fost alcătuit din Alex. Ştefănescu (preşedinte), Iulian Boldea, Tudor Cristea, Gabriela Gheorghişor, Ioan Holban, Vasile Spiridon şi Răzvan Voncu. Membrii juriului U.S.R. au stabilit, prin vot secret, în şedinţa din 10 mai 2016, nominalizările pentru cele 6 secţiuni literare. Volumul „Fortral” al poetului Emilian Pal a fost nominalizat la secţiunea „Debut”, iar Gala Premiilor U.S.R. va avea loc în data de 31 mai 2016, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Reporter: Din 1941, când scriitorul romaşcan Virgil Gheorghiu câştiga Premiul de Poezie al Societăţii Scriitorilor Români, Romanul nu a mai avut un poet nominalizat la cel mai prestigios Premiu acordat de forul naţional al scriitorilor români. Nefastul jubileu de 75 de ani de absenţă din marea literatură română, să fie de bun augur pentru poetul Emilian Pal?

Emilian Pal: Sincer, nu ştiu dacă e de bun augur. Încă nu conştientizez importanţa acestei nominalizări şi poate că e mai bine aşa. Asta mă ţine cu picioarele pe pământ. Eu nu am prietenii literare, deci ceea ce mi se întâmplă e oarecum paradoxal. Oraşul acesta nu mă cunoaşte, deşi fac parte din el. Oricum, nu vreau să fiu cunoscut pentru nominalizări, ci pentru ceea ce scriu.

Reporter: Dar pentru comunitatea romaşcană, aflată în plină campanie electorală, ce mesaj transmite prezenta nominalizare poetică?

Portretul poetului Emilian Pal in viziunea artistei Maria PopArt

Portretul poetului Emilian Pal in viziunea artistei Maria PopArt

Emilian Pal: Sunt conştient că pentru comunitatea locală nominalizarea mea nu reprezintă absolut nimic. Dacă nu dau mici, bere şi pavele, sunt un nimeni. Dacă nu participi la evenimentele locale, unde politicienii se pot “lăuda” cu tine, atunci eşti un nimeni. În fond, cărui personaj din administraţia publică romaşcană îi pasă de literatură?…

Reporter: Cum începe şi unde se termină “campania culturală de primăvară” în conştiinţele oamenilor? Care sunt semnele trezirii, ale revigorării spirituale într-o societate anihilată de influenţa nefastă a politicii de cartier?

Emilian Pal: O întrebare grea, care presupune faptul că oamenii au o conştiinţă culturală, chiar literară. Dar, în fond, se lucrează cu materialul clientului. Dacă am un balcon îngrijit, plin de flori, lumea trece, se minunează şi-atât. Eu nu mi-am propus să trezesc conştiinţe. Nici să revigorez spiritual ceva ce există. Doar că, la un moment dat, ca parte integrantă din această conştiinţă publică, va trebui să mă trezesc şi eu. Cu toate acestea, uneori îmi spun că e mai bine să dorm.

Reporter: Ce alege poetul din cetate: laurii cu termen de valabilitate sau sămânţa organică a posterităţii?

Emilian Pal: Întotdeauna am spus: “cartea mea în plus, o pâine în minus”. Ce rost ar avea să public dacă n-am nimic de spus: să stau cu volumele în bibliotecă şi să mă admir “mamă, ce poet sunt!”? Hai să jucăm un joc: adevăr sau provocare. ADEVĂR: lansarea volumului de debut a avut loc la Bucureşti. În sală au fost cu totul 10 oameni. Mi-a venit atunci să mă las de tot de scris. Am dat vina pe redactorul meu care nu a promovat suficient cartea, pe editură, pe toţi. Înainte de asta, refuzasem vreme de 10 ani să particip la orice manifestări sau concursuri literare. Şi, dintr-o dată, m-am trezit atât de singur că mi-am promis că nu voi mai scrie niciodată. Şi totusi… iată-mă. PROVOCARE: Contează ceea ce spun?

Reporter: Există o migraţie a valorii literare sau moştenirea unei pastişe cultural e pus stăpânire pe autenticul creaţiei?

Emilian Pal: A migra presupune o saturare. Sau un sentiment de a nu-ţi găsi locul. Cred că la noi nu e vorba de loc. Totodată, mai cred că AICI e locul meu. Şi timpul meu, fără falsă modestie. Încerc să mă ţin cu picioarele pe pământ. Unii ar spune că o nominalizare nu înseamnă nimic, atâta vreme cât nu vei câştiga ceva. Vorba soldatului: “pe scut, ori sub el”. Când se câştigă la loto, se fac reportaje din agenţia norocoasă, pentru că, de cele mai multe ori, căştigătorul vrea să fie anonim. Dar… în ziua de azi nu mai contează ceea ce eşti. Contează dacă restul lumii a auzit de tine. Ne e frică de autentic şi din cauza asta pastişăm la nesfârşit. Trăiri, versuri, afaceri, proiecte – la noi totul e o mare pastişă umană.

Coperta volumului de debut al poetului Emilian Pal - Fortral

Coperta volumului de debut al poetului Emilian Pal – Fortral

Reporter: Nu ai căutat celebritatea şi totuşi doza de “Fortral” pare să-şi fi făcut efectul miraculos. Cum face faţă poetul unei asemenea provocări, în condiţiile în care debutul în volum s-a produs la 35 de ani, iar neafiliatul Emilian Pal a apărut de nicăieri, într-o zbatere culturală răvăşită de războiul dintre actuala conducere a Uniunii Scriitorilor din România şi alte grupări literare?

Emilian Pal: Aş vrea să fiu din nou înţeles bine. Nu mi-am dorit celebritate. Ceea ce scriu e felul meu de a vorbi când toţi tac. La un moment dat, probabil că va trebui să-mi asum şi acest rol. Acest act. Se scrie mult şi prost în ziua de azi. Partea cea mai gravă e că, la fel ca un tricou purtat de prea multe ori, începem să nu mai distingem adevăratele culori. Ne îmbrăcăm cu acelaşi tricou nu pentru că nu am avea alte haine, ci pentru că ne e mai comod. Vorbim de educaţie, de bun simţ, de valori. Şi, când pomenesc de lucrurile astea, nu pot să nu-mi aduc aminte de Raskolnikov – studentul sărac care a ucis pentru că îi era foame, nu pot să nu-mi aduc aminte de Eminescu şi de toţi cei care – artişti sau personaje – au fost aduşi la limita condiţiei umane de umanitatea însăşi. Înainte credeam că exist ca să scriu, acum scriu ca să dau de ştire şi altora că exist.

Interviu realizat în exclusivitate pentru cotidianul online inroman.ro de Daniel Marcu, Asociaţia “Cetatea Nouă”.

Articol scris de Daniel Marcu

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ultimele articole

se incarca

Cele mai citite articole

se incarca