Marți, la catedrala arhiepiscopală de la Roman, Înaltpreasfințitul (IPS) Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat o slujbă de pomenire pentru Majestatea Sa Regina Ana a României și ceilalți membri ai Familiei Regale trecuți la Domnul. Demersul pare unul natural, având în vedre că legătura dintre Biserică și Casa Regală este una istorică, dar pentru IPS Ioachim decesul Majestății Sale are și o latură personală.

Pe site-ul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului apare publicat un fragment din manuscrisul cărții în curs de apariție intitulate ”Un misionar liber la Paris”, fragment în care IPS Ioachim povestește cum a întâlnit-o pe Regina Ana: „Prin anul 1995 am avut onoarea să merg cu Domnia Sa (nr – inginerul Alexandru Duiliu Sfințescu) la Versoix, în Elveția, și m-a prezentat Regelui Mihai și Reginei Ana. A fost o zi superbă din viața mea, mai ales că am avut prilejul să-i invit la Rosier, în Franța, unde fondasem prima mănăstire românească, ”Buna Vestire”, închinată și Cuvioasei Parascheva. Le-am inspirat încredere și pentru faptul că le-am vorbit despre Principesa Elena devenită Maica Alexandra, la o mănăstire a rușilor albi ”Bussy en Hote”, fiind duhovnicul acelor maici în perioada studiilor mele de doctorat la Saint-Serge. Spre bucuria mea, în anul 1998, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina Ana au răspuns invitației și au venit la mănăstirea noastră din apropierea Castelului de la Fontainebleau, unde odinioară se retrăgeau regii Franței, pentru a participa la întronizarea Mitropolitului Iosif Pop, care a avut loc în ziua de Buna Vestire a acelui an, în Catedrala greacă cu hramul ”Sfântul Arhidiacon și Mucenic Ștefan” din Paris. Am avut în grijă să mă preocup de distinșii oaspeți. Astfel, Majestatea Sa cu Regina Ana au stat vreo trei zile în casa de protocol a mănăstirii. Privesc din când în când fotografiile care imortalizează evenimentul din acea epocă. În acest timp am avut prilejul să observ grandoarea, majestatea unor oameni atât de nobili, dar simpli în comportamentul lor. Regina Ana excela prin delicatețe, maniere și înțelepciune. În felul ei de a fi nu era nimic disimulat. Orice vorbă și gest erau calculate, calme și exprimau parcă noblețea și clarviziunea înnăscută a unui om trimis de Dumnezeu să fie simbolul unui neam.”

La sfârșitul articolului IPS Ioachim își arată mâhnirea pentru trecerea în neființă a Majestății sale: „când am auzit de hotărârea Familiei Regale ca funeraliile Reginei Ana să fie în România, în Biserica Regilor de la Curtea de Argeș, m-am întristat întâi de plecarea din această lume a unui om simbol al neamului românesc, dar m-am consolat cu gândul că se împlinește acea previziune a unui mare român care își doarme somnul de veci departe de țară, dar care cu sufletul este acasă, în România.”

Întreaga mărturie a IPS Ioachim o regăsiți aici.