Bisericile noastre, moștenire de la strămoși: Biserica Precista Mare

de | 01/09/2016 | Frontpage, Local, Religie

înRoman.ro, în parteneriat cu Protopopiatul Roman, lansează o campanie de prezentare a bisericilor din municipiul Roman. Campania ”Bisericile noastre, moștenire de la strămoși” este lansată pe 1 septembrie, dată la care se sărbătorește începerea unui nou an bisericesc. În cadrul acestei campanii, înRoman.ro va pune în lumină istoricul fiecărei biserici din muncipiu, pentru că lăcașurile de cult în care mulți dintre noi au fost botezați, și-au unit destinele sau merg cu regularitate au avut, de-a lungul veacurilor, o contribuție majoră în viața comunității, fiind loc de vindecare sufletească, de tămăduire trupească, dar și de învățătură pentru generații ale străbunicilor noștri.

Campania ”Bisericile noastre, moștenire de la strămoși” începe cu prezentarea bisericii Precista Mare. Aflată pe bulevardul Roman Mușat și fiind unul din punctele de referință ale orașului, biserica Precista Mare și-a sărbătorit hramul principal, Adormirea Maicii Domnului, în urmă cu două săptămâni, pe 15 august. Datorită poziționării centrale și a curții generoase, frumos amenjate, dar și a preoților care slujesc aici, multe cupluri aleg să-și unească destinele în acest lăcaș de cult. Puțini știu, însă, că pășesc pe un loc încărcat de semnificații și de istorie. O istorie de aproape 450 de ani, dacă este să luăm în considrare prima atestare documentară a bisericii: ”Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului, şi cu săvârşirea Sfântului Duh, evlavioasa şi de Dumnezeu iubitoarea Doamna Ruxandra, maica Domnului Bogdan Voievod, cu osândire şi cu zeloasă dorinţă a zidit acest hram întru numele Adormirii Preacistei Stăpâne noastre de Dumnezeu Născătoare, pentru sănătatea şi pomenirea ei, şi pentru mântuirea acelor întru bună cinstire adormiţi părinţilor ei, şi-au pus temelia, zidirii la 23 ale lunii mai, şi s-a săvârşit în luna septembrie 15 zile, în anul 7077 (1569)”, scrie, în limba slavonă, în pisania semnată de Ruxandra Lăpușneanu, soția domnitorului Alexandru Lăpușneanu.

Două secole mai târziu, episcopul Ioanichie Hasan reconstruiește biserica, care era grav avariată și, în plus, construiește clopotnița, un adăpost pentru sărmani și mai multe chilii, dar și alte anexe. Mărturie a lucrărilor din 1753 a rămas turnul clopotniță, care a beneficiat de lucrări de consolidare în anii ce au urmat. Tot de atunci a devenit Sfântul Spiridon un patron al ansamblului construit; azi, Precista Mare sărbătorește al doilea hram pe data de 12 decemrie, de ziua Sfântului Spiridon.

În 1756, Precista Mare avea să fie biserica în care a mers să asculte slujba Constantin Cehan Racoviţă Vodă. Domnitorul face, atunci, mai multe donații, iar parte dintre acestea se păstrează și azi: o Evanghelie îmbrăcată în catifea și argint, un vas pentru agheazmă din argint, un vas pentru anaforă, dar și candelabrul de deasupra ușilor împărătești. Exceptând candelabrul (care beneficiază de un sistem de alarmă modern), toate celelalte obiecte de cult sunt păstrate cu grjă într-un seif amplasat într-un loc știut numai de preoți și de câțiva oameni de încredere. Alte obiecte de patrimoniu extrem de valoroase sunt: o cruce îmbrăcată în argint – din 1889, două potire din aceeași perioadă, un chivot în care se păstrează Sfintele Taine – ”hărăzit bisericii Precista Mare din Roman de doamna Smaranda Gheorghiu în memoria defunctului său frate G. Gheorghicadi, la 30 mai 1881”, după cum scrie pe obiectul lucrat manual în argint – și o icoană a Sfintei Varvara, datată din 1809, dar recuperată de doar câțiva ani. Icoana a fost găsită aruncată în podul bisericii și preoții Florin Țuscanu și Dan Antonce au dus-o la un specialist în Bacău, unde icoana a fost recondiționată și i s-a dat o nouă strălucire. Astfel, acum se pot vedea picturile care înconjoară centrul icoanei, care este îmbrăcat în argint; micile tablouri surprind momente din viața Sfintei Varvara.

Biserica Precista Mare a fos rezidită în 1787- an în care a început și construcția Spitalului Vechi -, dar a fost din nou avariată în 1795, ca urmare a unui cutremur și este refăcută, ulterior, în perioada 1836 – 1838 și, în 1893, s-a refăcut acoperișul. Datorită ultimelor lucrări, clădirea a trecut peste încă un secol și două cutremure, fiind refăcută, în 1988, datorită PreaSfințitului Ioachim (Mareș) Vasluianul, vicarul Episcopiei Romanului. PS Ioachim Vasluianul s-a împlicat activ în consolidarea acestei biserici fiindcă aici slujea cel mai des. Spitalul Vechi nu a avut, însă, aceeași șansă ca biserica. ”Mi se pare incredibil faptul că acum 200 de ani se puteau face niște proiecte, iar acum cheltuiala e mult prea mare – fiindcă nu s-a investit mai nimic în spital. Proiectele arată foarte bine, s-a lucrat mult pe adresabilitatea spitalului, echipa de la centrul eparhial și-a făcut treaba din punctul acesta de vedere, doar că ne mișcăm puțin mai greu pe partea de finanțare. Trebuie refăcută clădirea și trebuie, apoi, să știi ce să faci cu această clădire. Experții ne-au spus că spitalul ar trebui să fie complementar actualei unități spitalicești din Roman, fiindcă orașul și zona nu mai au atât de mulți locuitori pentru a susține două spitale de sine stătătoare”, a zis preotul Dan Antoce, parohul Bisericii Precista Mare. Sune că recăpătarea acestui imobil a fost provocarea majoră a mandatului său, atunci când a fost adus la această parohie, în februarie 2009. ”Atunci, biserica era într-un litigiu cu o societate comercială, legat de o asociere care s-a dorit a da un sens clădirii, dar care din punctul de vedere al centrului eparhial nu respecta legislația bisericească. Au urmat trei ani de procese și s-a recăpătat proprietatea asupra spitalului. S-a pierdut, astfel, mult timp în care s-ar fi putut accesa fonduri europene.”

Preotul Dan Antoce slujește împreună cu preotul Gabriel Buzdugan. La data interviului, părintele Buzdugan era plecat din localitate, dar toate proiectele pe care le derulează parohia reprezintă implicarea amândurora, în egală măsură. ”Simțim că oamenii au nevoie de biserică și trec pragul lăcașului de cult adesea. Noi încercăm să ne implicăm cât mai mult. Știu că în urmă cu mai mulți ani a fost adus la Precista Mare brâul Maicii Domnului și am vorbit cu IPS Ioachim să facă demersurile pentru a aduce din nou brâul Maicii Domnului la Roman, la această biserică sau la alta. Noi, în ceea ce ne privește, avem un papuc al Sfântului Spiridon, obținut din Corfu și îl avem pentru a sublinia apartenența noastră la bisericile care îl au ca patron.” Papucii de la moaștele Sfântului Spiridon se schimbă anual întrucât, în mod miracuos, aceștia sunt găsiți uzați. Preoții spun că Sfântul călătorește pentru a îndeplini rugăciunile oamenilor, în mod special a celor aflați în suferință. Anual, papucii uzați sunt trimiși bisericilor din întreaga lume prin tragere la sorți, iar preoții de la Precista Mare sunt convinși că acest obiect poate fi un capăt de care să se agațe o persoană care simte că se năruie totul în jur, chiar dacă sunt și persoane care nu cred că așa ceva este posibil.

Noi respectăm credința fiecăruia. Creștinii din perioada primară au simțim nevoia să aibă relicve ale sfinților, fie că erau moaște, fie că erau scrisori adresate de sfinți părinți comunităților – cum e cazul epistolelor pauline. Credința o ai sau nu o ai sau o descoperi. Am citit comentariile de la articolul vostru referitor la pelerinajul cu icoana de la Giurgeni: “escrocii”… E un punct de vedere. Cu toate că toată lumea strigă ”escrocii”, lumea vine și se roagă. Nu poți să placi tuturor. Biserica e clădită pe moartea martirică a sfinților părinți. Eu nu cred că atunci făceau atâta filosofie; la Sfinții 40 de Mucenici, a ieșit unul pe mal, care a murit instant și în locul lui a intrat un altul care știa că va muri; nu a stat să facă filosofie: să mă rog, să nu mă rog, să cred, să nu cred… era o trăire și era o conștientizare a ceea ce avea în suflet. Cred că se omite faptul că sfinții părinți au trăit cu adevărat și sunt parte din istorie, la fel ca alte persoane din trecut, despre care învățăm. Mai cred că noi căutăm senzaționalul acum și ne dedublăm. Vin tinerii să se căsătorească și îmi spun că nu prea merg la biserică, iar eu îi întreb de ce vin, atunci, să facă o cununie religioasă, dacă nu cred? Înseamnă că există credință în suflet. Hristos e în fiecare dintre noi”.

La Precista Mare au loc și activități scoial-filantropice. Unul dintre proiectele acestei parohii constă în plata unui kinetoterapeut pentru ca membrii Asociației de sprijin a copiilor cu handicap fizic să beneficieze, gratuit, de ore de kinetoterapie. Specialistul este plătit de parohie, cu sprijinul credincioșilor. Un alt proiect, care s-a derulat timp de cinci ani, a constat în acordarea de meditații tinerilor care erau în fața examenului maturității. Au venit la meditații acordate de profesori voluntari peste 500 de tineri din toate confesiunile și categoriile sociale, iar procentul de promovabilitate a fost, de fiecare dată, de peste 75%. Un procent care, în viziunea clericilor, nu la fel de important ca pregătirea pentru viață. ”La început nu aveam locuri, atât de mulți se înscriau; după Paști, abia mai veneau câte doi-trei, îi vedeam pe cei care făceau naveta că vin, dar nu veneau cei din oraș. Și am avut situații în care părinții îi căutau la pregătire, iar ei erau în altă parte, nu mai trecuseră pe la noi de două luni. Din mai mulți de 500 de copii, doar doi au venit, în ultimul an, să mulțumească celor care i-au ajutat. E o problemă de conștientizare”.

Alte proiecte au avut rezultate și mai puține: locul de joacă pentru copii de lângă biserică a început cu un sprijin din partea unei firme, care nu a putut duce până la capăt implicarea. Preoții au apelat la părinții copiilor, să fie voluntari, iar biserica să pună la dispoziție materiale, dar un singur bunic a vrut să vină și să se implice. O altă idee a fost să aducă împreună pe bărbații rămași fără soții, dar aceștia nu au dat dovadă de dorință de socializare. În schimb, preoții i-au adus împreună pe unii tineri; periodic, copiii din cadrul complexului ”Familia mea” sunt implicați în acțiuni, iar colaborarea durează deja de ceva timp; și parte a credincioșilor preferă să fac praznice pentru copiii de la ”Familia mea”, după modelul inițiat de preotul Mihăiță Popovici, fost slujitor la Precista Mare.

Dacă la activitățile neliturgice oamenii răspund mai greu, duminica și la sărbători, biserica prinde viață. Iar cel mai recent exemplu este cel din seara de 14 august, când la slujba prohodului Maicii Domnului au fost prezenți aproape 1.000 de credincioși.

Articol scris de Teo Baciu

Jurnalist din 2007, cu experiență în presa locală și națională, bursieră în 2014 a programului "Bursele Europene pentru Jurnaliști în Dialog", coautor al portalului național justitiecurata.ro, premiată de Reprezentanța Comisiei Europene în România în cadrul concursului "Reporter și blogger european".

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ultimele articole

se incarca

Cele mai citite articole

se incarca