Am fost mulți azi și suntem, din an în an, tot mai mulți. Am fost mulți care am aplaudat parada militară și am fost mulți care am plecat cu tricolorul de acasă. L-am purtat la piept, l-am pictat pe față, ne-am înfășurat cu steagul nostru; l-am dat copiilor să-l țină în mâini ca să nu uite ce simbolizează. Am stat cu mâna la inimă când a răsunat imnul nostru și am făcut semnul crucii atunci când preoții au înălțat rugăciunea lor mai sus de cer. Și apoi ne-am îndreptat privirea către cei care au jurat să apere această țară cu orice preț, inclusiv cel al jertfei supreme.

Ziua aceasta nu este despre funcții și despre calități oficiale. Ziua aceasta este despre noi toți și despre locul pe care îl numim „acasă” atunci când suntem departe.

La mulți ani, romașcani! La mulți ani, România!