În perioada 1-8 martie, înRoman.ro prezintă povești ale unor femei care lucrează în diferite domenii: fie acolo unde este nevoie de multă putere și coordonare, fie acolo unde gingășia și empatia rezolvă toate problemele. Campania ”Putere la feminin” nu prezintă exhaustiv laturile feminității, dar aduce aminte că o femeie poate fi în același timp soție, mamă, angajatul lunii și mult mai mult de atât.

De curând a devenit prima femeie viceprimar al municipiului Roman. Dar pe Roxana Iorga nu politica consacrat-o, ci faptul că este unul din cadrele didactice respectate și iubite în oraș. A intrat în politică în 2008, pentru că era atunci în echipă cu soția celui care avea să devină primarul municipiului Roman. A participat la o școală de vară, i-a plăcut și apoi i-a fost ușor să accepte intrarea într-un partid. ”Anca (n.r. – Anca Leoreanu) mi-a sugerat să merg, pentru că organizația de femei a PLD însemna un grup aparte în care se făceau lucruri pe care le simțeam emoțional. Apoi a venit vârtejul campaniei electorale din 2008. Am mai stat în echipă cam un an și jumătate. După care a venit cea de-a doua minune din viața mea: am rămas însărcinată pentru a doua oară, după zece ani. După ce am rămas însărcinată am stat deoparte de politică până la sfârșitul anului 2014. La o săptămână după ce Klaus Iohannis a ieșit președinte mi s-a propus să vin și să văd cum e. Era o echipă mică de fete, din care făceau parte și Dana Păiuș și Daniela Suman, ele mi-au propus să vin și eu. Am regăsit aceeași emoție pe care o mai întâlnisem cu ani în urmă, când am luat contact cu politica. M-am regăsit în echipă, în activitățile pe care le făceam noi; nu m-am văzut niciodată omul acela de partid care dă cu pumnul în masă, se ceartă și sare la jugulara adversarilor. Am intrat în politică doar pentru partea de caritate, pentru proiectele pe care le-am făcut.” Dar perioada petrecută în politică nu a ferit-o de confruntări cu adversari politici; adversari care, peste ani, aveau să-I devină colegi de partid. ”Când am revenit am regăsit oameni pe care i-am lăsat în vechiul PDL, am întâlnit oameni noi și oameni care înainte erau adversari politici. Recunosc că am avut câteva meciuri destul de dure cu câțiva domni atunci când eram în tabere politice diferite, dar acum ne înțelegem foarte bine și facem echipă. Culmea e că persoana respectivă mi-a spus că m-a apreciat în momentele în care ne-am contrat, pentru că am fost singura femeie care a dat cu el de pământ.”

În biroul de viceprimar este acum o oglindă, iar pe masă stau mai multe ghivece cu flori, care înveselesc spațiul. La loc de cinste este un desen făcut de mână de copil. Poartă semnătura Antoniei, fiica cea mică a soților Iorga, și înfățișează familia. În centru nu sunt părinții, ci câinele familiei. ”Șeful casei este un bichon, mare cât o palmă, dar este centrul universului ei.” Tot fiica cea mică îi spune zilnic:  ”Tu ești vicepimarul meu (fără ”r”)”, ca nu cumva mama să uite că este în slujba oamenilor.

Roxana Iorga este convinsă că puterea îi vine de la familie și de la copiii pe care îi educă la școală. ”Am norocul, recunosc, să am acasă o jumătate care mă înțelege. Mă gândeam într-o seară: Doamne, câte va mai accepta? Fiindcă au fost zile și perioade extrem de dificile, când timpul pentru familie a fost foarte puțin, când am lipsit weekend-uri de acasă, când am fost la școli de vară… Am norocul că mă înțelege jumătatea mea și nu a fost omul care să facă politică, nu a făcut niciodată politică, nu mi-a spus niciodată cu cine a votat.” Nu doar datorită partenerului se simte norocoasă ci și pentru că are două fiice – Medeea și Antonia – ”minunate, care îmi arată mereu că mă iubesc, care îmi fac zilnic surprize.”

Nici la copiii de suflet, cei cărora le este dirigintă, nu a renunțat. Fiindcă legea îi permite, a păstrat jumătate de normă la Școala ”Al. I. Cuza” și merge nouă ore pe săptămână să predea. Apoi recuperează la Primărie stând peste program inclusiv vinerea. Din clasa ei, șase copii se pregătesc pentru olimpiada județeană de biologie și, pe lângă cele nouă ore de curs se adaugă multe alte ore de pregătire suplimentară. ”Am doi copii și din mediul rural și merg eu, îi iau cu mașina – de la Rotunda și de la Horia –, apoi ne întâlnim și cu ceilalți patru la școală pentru pregătire. Sunt niște copii extraordinari cu toții”.

Pe plan politic, Roxana Iorga spune că îi place să fie într-o echipă, dar că nu ar vrea să candieze la o funcție mai importantă. În niciun caz la cea de primar. Lasă alte femei mai curajoase să facă asta, deși nu este convinsă că Romanul va avea curând o femeie pe scaunul de șef al administrației locale. ”Nu știu dacă Romanul e pregătit pentru un primar femeie. Unii încă au mentalitatea că o femeie e moale, iar la primărie e nevoie de cineva care să bată cu pumnul în masă. De multe ori femeile sunt subestimate. Eu mă uit la colegele din Consiliul Local, doamnele sunt echilibrate, cu temele la zi; noi descoperim cifrele și băieții fac amendamentele. O echipă care nu are una-două femei e o echipă care are de pierdut.” Militează pentru ca meritele femeilor să fie recunoscute și o deranjează când aprecierile se fac după formă și nu după fond. ”Perioada când a fost cu procentul de femei a fost deranjantă, mă simțeam ca la numărarea pe cap de vită furajată. Pot fi și 99% femei într-o echipă, dacă sunt foarte bune. Contează să fii competent.”

Noua funcție nu a venit doar cu laude și încurajări. Au fost persoane care nu au privit cu ochi buni avansarea ei. ”Acum o săptămână, la un eveniment, m-am întâlnit cu cineva care e foarte aproape de Dumnezeu. Și m-a durat că m-a întrebat: Ce caut acolo? Nu-mi dau seama că nu-i locul meu acolo? Că ar fi bine să mă gândesc să renunț fiindcă nu dă bine, nu-i ok, sunt o femeie și ar fi bine să-mi văd de familie și de alte lucruri. Am ajuns acasă, m-am gândit de două-trei ori la ce-a vrut să spună. Am legat apoi cu niște jocuri; politice, probabil, și am înțeles de ce.”  O parte bună pe care vrea să o afle toți se referă la concepția cu care a intrat în Primărie și la ce a descoperit în instituție. ”Sunt pregătită să merg mai departe pentru că am găsit aici o echipă fantastică, oameni care-și fac treaba, rotițele care fac motorul să meargă. E foarte comod să ai niște oameni care își fac treaba. Sunt foarte deschiși, nu m-am simțit deloc din afară. Când am intrat în primărie, am intrat cu legendele romașcanului de rând… Aici le-am dărâmat pe toate foarte, foarte repede. În rest, nu știu dacă sunt pe matrița unui om politc. Sunt o femie ca tine, ca fetele de alături, care vrea să facă bine unor oameni. Eu calculez ziua ca fiind una bună în funcție de ce pot rezolva în ziua respectivă, de câți oameni pot ajuta.”