Doi elevi ai Colegiului Național „Roman Vodă” s-au remarcat la a XVII-a ediție a competiției naționale „Un condei numit fair-play”, concus organizat de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin Academia Olimpică Română, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale. Concursul național de literatură și jurnalism sportiv s-a desfășurat pe etape, iar de la CNRV au trecut de etapa județeană patru elevi, însă doar doi au primit mențiuni la nivel național. Toți cei patru elevi au fost coordonați de Anda Nacu, profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Roman Vodă”

În spiritul promovării și încurajării tinerilor valoroși, înRoman.ro publică toate cele patru texte din cadrul acestui concurs.

Textul elevului Alexandru Munteanu  a fost premiat cu mențiune la secțiunea „Cronică/Reportaj”. El l-a intervievat pe colegul său de bancă, care practică o formă de arte marțiale de mulți ani.

„Pe Monel îl cunosc demult, știam că practică qwan-qi- do și îl apreciez pentru asta, l-am considerat un exemplu pentru mine, dar și pentru ceilalți colegi și de aceea l-am ales pentru interviu. M-am gândit să particip la acest concurs ca urmare a unei recomandări din partea doameni diriginte, căreia vreau să-i mulțumesc. Voi participa și anul acesta, vreau să obțin un rezultat mai bun.” Alexandru Munteanu, autor „Interviu cu un sportiv”

Despre sport… cu un sportiv

Sportul este una dintre cele mai frumoase metode de a te recrea, dar și de a te dezvolta atât fizic, cât și psihic.  Din fericire, din ce în ce mai mulți tineri aleg mișcarea în locul jocurilor video și a televizorului. Pentru menţinerea unui stil de viaţă echilibrat, este important să facem puţină mişcare în fiecare zi. Orice formă de mişcare este binevenită. Spre exemplu, înotul ne ajută să slăbim, ne întărește oasele și ne sporește rezistența. Personal eu aș alege tenisul de câmp deoarece ajută foarte mult la dezvoltarea musculaturii, reflexelor dar în special a memoriei și a stilului de a gândi liber și echilibrat. 

Mereu mi-am pus întrebarea : „Cum e să fii sportiv de performanță?”.  Eu fac sport doar când am puțin timp liber. Din copilărie am visat să fiu bun la sport, spre fericirea mea, astăzi avem ocazia să aprofundăm acest subiect.

Vom vorbi despre un sport puțin mai special, mai exact, qwan ki do. Este o artă marțială chino-vietnameză creată în 1981 în orașul francez Toulon de către maestrul vietnamez Pham Xuan Tong.  Qwan Ki Do își trage originile din artele marțiale chineze și vietnameze, fiind un sport practicat de asemenea de către colegul meu din clasa a IX-a H, Gherghel Monel.

Alex: De când practici acest sport?

Monel:  Practic acest sport de aproape 4 ani.

Alex:  Spune-ne mai exact, ce înseamnă acest sport pentru tine și cum te-a ajutat să îți dezvolți abilitățile?

Monel:  Qwan ki do-ul nu este doar un hobby pentru mine, ci și un mod de viață:  pe lângă faptul că mă ajută să mă dezvolt armonios,  mă face să fiu și mai îndemânatic și atent la detalii.

Alex: La ce concursuri ai participat până acum și ce performanțe ai obținut?

Monel: Până acum am participat la 6 campionate naționale, iar la 4 dintre ele am reușit performanțe, mai exact : campion național și internațional , apoi vicecampion internațional și european.

Alex: Pe viitor vei mai participa și la alte concursuri?

Monel: Păi…  participarea la campionate te motivează să lucrezi cât mai corect, deci normal că voi mai participa deoarece doresc să ating perfecțiunea în acest sport (deși este extrem de mult de muncă!), chiar urmează un campionat național la Roman, luna viitoare pe 29-30 aprilie.

Alex: Care e punctul tău slab în acest sport?

Monel: Hmmm… la început eram extrem de emotiv și cred că acesta era un dezavantaj destul de mare, iar acum punctul meu slab este legat de partea de mobilitate, dar cu timpul se va rezolva și acesta.

Alex: Crezi că peste 30 de ani vei mai practica qwan ki do?

Monel: Da, după cum am mai spus qwan ki do-ul începe să devină o rutina pentru mine și sper că voi ajunge să am capăt experiență în acest sport, astfel încât la un moment dat să o pot împărtăși altor copii și tineri.

Alex: Există fairplay în acest sport?

Monel: Sportul adevărat trebuie să fie caracterizat de fairplay. Bineînțeles că nici qwan ki do-ul nu face excepție. De exemplu, la lupte, când suntem în teren, ni se acordă un punctaj care ne aduce avantajul și, dacă  începem să sărim de bucurie sau să facem alte gesturi nepotrivite în acest sens, se consideră atitudine nesportivă și echipa aceluia este depunctată/ descalificată. Aceasta mi se pare o formă destul de eficientă în ceea ce privește fairplay-ul.

Alex: Ce simți când te afli pe terenul de luptă?

Monel: În primul rând emoție , deoarece nu poți ști niciodată ce combinație sau ce tactică va aplica adversarul asupra ta și e posibil să fii pus la pământ.  Chiar dacă presiunea este una destul de mare,  tot trebuie să ne concentrăm și să câștigăm lupta orice ar fi, dar în limitele sportivității.

Alex: Ce te motivează să continui practicarea acestui sport dificil?

Monel: Target-ul meu actual este să obțin centura neagră , iar ca să o pot deține trebuie să particip la un examen național pentru care e necesară extrem de multă muncă . Voi putea participa la un asemenea examen abia peste 2 ani în care voi încerca să ating nivelul maxim de pregătire, chiar dacă, uneori,  este aproape imposibil.

Alex: Ce calități necesită acest sport,  atât din punct de vedere fizic, cît și psihic?

Monel: Ca să practici un sport trebuie să știi cum să te comporți când pierzi, dar și când câștigi , deoarece și acesta este un lucru legat de fairplay. Nu contează dacă deja ai o condiție fizică destul de bună , majoritatea merg acolo pentru a renunța la cateva kilograme și să se mai miște puțin , cu timpul însă capeți forță și cu fiecare antrenament  simți cum începi să lucrezi exercițiile și tehnicile din ce în ce mai corect.

Alex: Ai folosit vreodată tehnicile dobândite de-a lungul timpului în afara terenului ?

Monel: O luptă pe stradă nu va fi niciodată ceva plăcut deoarece nu vei putea ști ce are adversarul tău în minte , mai rău poate avea și o armă. De-a lungul anilor am fost nevoit să mă folosesc de ce învăț la sală , niciodată nu am privit violența ca o primă metodă , deoarece, cum am spus și mai înainte, nu știm ce are el în minte și ne putem pierde chiar și viața.

O singură dată un individ m-a amenințat cu un cuțit, am încercat să fug, dar a fost mai rapid și m-a oprit. Eram șocat deoarece era prima oară când eram amenințat serios. Până la urmă s-a rezolvat pe cale amiabilă, fiind doar o confuzie din partea agresorului, care a părut mai mult deranjat de intenția mea de a fugi de el. Sunt fericit că nu a degenerat conflictul.

Alex: Îți mulțumesc pentru timpul pe care mi l-ai acordat și poate vom continua acest interviu la sfârșitul lunii aprilie, după ce se va fi terminat următoarea competitive la care vei participa.

Așadar,  sportul este cheia către succesul intelectual dar și fizic, acesta influențându-ne viața într-un mod pozitiv, dezvoltându-ne din mai multe puncte de vedere. Totul depinde de noi și de cât de determinați suntem să ne schimbăm stilul de viață de la unul plictisitor și sedentar la unul plin de energie și plăcut.  Sperăm că, în urma acestui interviu, v-am stârnit curiozitatea de a încerca un nou sport,  lucru care după cum se poate observa, poate să devină dintr-un simplu hobby,  noua voastră pasiune.

Interviu realizat de Alexandru Munteanu

Munteanu Alexandru, clasa a IX-a H, Colegiul Național „Roman-Vodă”, Roman, profesor coordonator – Anda Nacu

Primul text din această serie, realizat de Daniela Fadei, îl puteți citi aici.