Ani de zile a stat să cadă dar acum doi ani și-a redobândit strălucirea. O știm sub numele de „Corpul B” al Colegiului Roman Vodă, un nume prea banal pentru istoria și estetica ei, cândva având un nume nobil: „Liceul de Fete Sturza Cantacuzino”. Clădirea a fost construită cu scopul de a fi școală între 1921 – 1923 de Maria G. Sturza și Ecaterina S. Cantacuzino, mamă si fiică, și a fost donată romașcanilor.

Maria Sturza avea talent la scris, dar mai ales pentru pictură, a fost președintă a Societății Ortodoxe a Femeilor Române, filiala din județul Roman, și mereu făcea gesturi de binefacere cum ar fi întreținerea la școală și facultate a mai multor copii orfani. A murit în 1937, la respectabila vârstă de 85 de ani și a fost înmormântată lângă soțul ei în cimitirul Mănăstirii Miclăușeni.

Ecaterina Cantacuzino, cunoscută de locuitorii din Miclăușeni ca „maica Tinca”, s-a născut în 1873 și a fost ultimul vlăstar al familiei Sturza de la Miclăușeni. Bătrânii satului încă și-o mai amintesc și o trec în pomelnicul cu adormiții din neamul lor. În primăvara anului 1944, Ecaterina părăsește casa și pleacă în refugiu iar castelul va fi devastat de soldații ruși. La doi ani după război va dona toată moșia de la Miclăușeni Episcopiei Romanului în vederea înființării unei mănăstiri de maici. Însă ea rămâne în castel, alături de maici, până în 1953, an în care mănăstirea este desființată iar călugărițele sunt transferate la Mănăstirea Cozancea-Botoșani, unde va merge și ea. Moare în 1953, după ce a îmbrăcat haina monahală.

În clădirea Liceului de Fete Sturza Cantacuzino, clasele erau la parter, cu clasa I de liceu (echivalentul clasei a V-a astăzi) în față, lângă cancelarie, clasele mai mari fiind în partea din spate, iar la etaj erau dormitoarele. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, în curtea liceului erau tranșee pe care elevii și profesorii le foloseau în exercițiile de alarmare în caz de bombardament. În 1948, în procesul de reformare al învățământului, noua orânduire consideră că numele Sturdza și Cantacuzino nu trebuie să mai apară pe frontispiciul clădirii și liceul este numit Liceul Nr. 2. În 1959 liceul este desființat iar până în 1966 în clădire funcționează Școala nr. 7, pentru ca din 1966 să se revină la funcționarea ca liceu, tot cu numele Liceul nr. 2. Din 1977 Liceul nr. 2 fuzionează cu Liceul Roman Vodă păstrând numele celui din urmă.

Astăzi, la 95 de ani de la inaugurare în holul clădirii s-a dezvelit o mică plăcuță în amintirea celor două prințese de la Miclăușeni. La ceremonie au fost prezenți elevi, profesori, bibliotecarul Cornelia Jora – inițiatoarea acțiunii -, prof. Mihaela Tanovici – directorul Colegiului Roman Vodă -, Lucian Micu, Laurențiu Leoreanu – elev al Liceului Roman Vodă, acum deputat – și Viorel Stan – elev al Liceului Nr. 2, acum deputat.