Ne e frică de bombe, dar murim de soft terorism

de | 06/03/2019 | Editorial, Județean

Cinci medici nemțeni, oameni care câștigă legal mii de euro pe lună într-o țară în care salariul mediu net pe economie nu ajunge nici măcar la 700 de euro, au fost reținuți pentru luare de mită în formă continuată; patru dintre aceștia au fost arestați preventiv pentru 30 de zile, iar unul a mai fost condamnat în trecut tot pentru luare de mită. Reținerea lor nu reprezintă nici pe departe o garanție a vinovăției, însă pătează și mai mult o profesie deja plină de uscături, dar în care încrederea este esențială.

Orice discuție am avea despre sistemul medical, inevitabil apare episodul în care un medic, un asistent, un infirmier primește atenția (ne)cuvenită ca să-și facă treaba pentru care îl plătește statul roman, din taxele plătite de noi.

Gândiți-vă de câte ori am auzit  expresia „mi-e groază să merg la doctor”? De unde această groază? Din lipsa empatiei personalului medical, din așteptatul fără sfârșit pe la uși mereu închise prea repede și prea devreme, din faptul că, odată cu fiecare plic pus într-un buzunar ni se rupe și câte o bucată din umanitate și demnitate. De cele mai multe ori, șpaga nu este cerută pe față, dar mesajul se dă clar prin comportament: medic mereu ocupat, care nu poate opera și nu se poate ocupa de caz până nu vede un semn al bunăvoinței pacientului/aparținătorului, asistente mereu grăbite și neglijente până când primesc… atenție, liftiere și paznici care se simt discriminați, totul este într-un cerc vicios al șpăgii pentru viață. Când propria viață sau a celor dragi este în joc, ești dispus să faci eforturi supraomenești și să renunți la tot ce te definește ca om.

Umilința aceasta ni se servește în porții mai mici și când avem interacțiuni cu alte instituții ale statului, dar nu doare atât de mult ca atunci când este vorba despre sănătate. În această din urmă situație ne piere puterea de a lupta contra corupției și cedăm pentru un bine mai  mare: pentru viață. Fără să ne dăm seama că, de fapt, șpaga funcționează ca o bombă cu efect întârzâiat: ne explodează în față când nu ne așteptăm, ne omoară toate valorile și ne ia și fărmâna de demintate pe care am reușit, poate, să o salvăm până atunci.

Atacturile teroriste cu bombe adevărate ne înfricoșează și ne determină să schimbăm planuri de călătorie, să luăm măsuri de precauție. Cred că a venit momentul să conștientizăm că acest soft terorism ne ucide ce avem mai prețios: valorile, principiile, esența umanității. Ce suntem dispuși să facem pentru a ne salva?  

Articol scris de Teo Baciu

Jurnalist din 2007, cu experiență în presa locală și națională, bursieră în 2014 a programului "Bursele Europene pentru Jurnaliști în Dialog", coautor al portalului național justitiecurata.ro, premiată de Reprezentanța Comisiei Europene în România în cadrul concursului "Reporter și blogger european".

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ultimele articole

se incarca

Cele mai citite articole

se incarca