Mai puțin de unul din cinci nemțeni se trezește dimineața pentru a pleca la serviciu, se arată într-un raport al Syndex – grup ce asigură servicii de consultanță și susținere pentru reprezentanții salariaților. Conform documentului Syndex, în județul Neamț erau înregistrați la sfârșitul anului trecut 84.300 de salariați, adică 18,9% din populația județului. 

Ce se întâmplă cu restul populației? Câți dintre nemțeni ar mai putea intra pe piața muncii, astfel încât să crească acest procent al populației ocupate? 

Din cei aproximativ 446.000 de nemțeni rezidenți (fiindcă datele Institului Național de Statistică arată că populația totală a județului după domiciliu este de 568.565 de nemțeni la 1.01.2019) trebuie să eliminăm, din start 140.327 de pensionari (raport Casa de Pensii Neamț, 2018) și 91.703 copii (număr mediu de beneficiari alocații de stat pentru copii, 2018). Asta înseamnă aproximativ 52% din totalul populației. 

Rămân ceilalți 48% – 214.000 nemțeni. Dacă eliminăm și salariații, rămân 29.700 de persoane. Aici mai intervine un item: numărul celor care au firme, PFA sau alte forme de activitate, dar nu au și calitatea de salariați.

Dintre persoanele care nu sunt și ar putea să intre în rândul angajaților provin, în principal, din două surse: șomerii (indemnizați sau nu) și persoanele care trăiesc din venitul minim garantat (ajutor social primit de la stat). Ar mai fi și persoane care nu sunt înregistrate la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la altă instituție pentru că nu primesc niciun sprijin din partea statului. Și, foarte important, nemțenii care au păstrat domiciliul din documente aici, dar în fapt lucrează și locuiesc în altă parte. 

Dacă pe cei neînregistrați nu-i putem “număra”, numărul șomerilor era, la sfâșitul anului trecut, de 8.267 de persoane, din care doar 1.790 care primeau indemnizație. O parte dintre șomerii fără indemnizație fac parte din categoria beneficiarilor de ajutor social – în 2018, în medie, au fost 6.122 de beneficiari de venit minim garantat la nivelul județului. În ceea ce privește tinerii NEET (cei care nu muncesc și nici nu învață), până la sfârșitul anului trecut, în județ fuseseră identificate doar 49 de persoane (raport AJOFM Neamț privind anul 2018). 

Prin urmare, chiar dacă beneficiarii de venit minim garantat ar fi o categorie complet diferită de cea a șomerilor fără indemnizație (deși parțial se suprapun – un șomer fără indemnizație poate primi ajutor social până își găsește un loc de muncă), tot ar rămâne un procent important al nemțenilor care, în statistici, nu merge la muncă. 

În fapt, studiul Syndex arată încă o dată nevoia ca statul să creeze condițiile pentru realizarea unor statistici care să se aproprie cât mai mult de realitate: dintre nemțenii care figurează ca fiind “neangajați”, pe o parte îi găsim în marile centre universitare din țară, iar pe alții prin țările europene. 

Așadar, marea problemă a județului nu este cum să-i angajeze pe șomeri/asistații social – mulți dintre ei fără școală, fără capacitatea de a învăța și de a se perfecționa pentru a răspunde cerințelor unui loc de muncă – ci cum să readucă acasă forța de muncă calificată și capabilă de a oferi plus valoare, adică un nivel de trai mai bun.