Aseară îmi apare în feed-ul de Facebook o postare distribuită de doamna prefect al județului Neamț. Ca orice mamă mândră de succesul copilului său, doamna prefect a distribuit cel mai recent eveniment din viața fiului Mihai-Sebastian Soroceanu: tânărul este, începând cu 2 octombrie, consilier al președintelui Senatului României.
Până aici, nimic neobișnuit sau surprinzător. Tânărul are studii, a făcut un stagiu la Parlamentul European, a fost consilier la Camera Deputaților. Faptul că este fiul prefectului județului Neamț probabil că nu a contat absolut deloc în accederea pe această nouă poziție.
Navighez mai departe pe Facebook, dar succesul tânărului Soroceanu nu mă lasă în pace. Îmi apar alte două-trei distribuiri ale acestui eveniment atât de important pentru familia Soroceanu. Doi dintre angajații Prefecturii Neamț – Ionel Iordache și Răzvan Măstecăneanu – au primit sarcină de serviciu sau pur și simplu au simțit nevoia intrinsecă de a distribui această informație în grupuri din tot județul – în total am numărat vreo 12-13 distribuiri.
Băi, nu vă e rușine? După ce că singurele locuri de muncă pe care le puteți obține sunt la stat, pe bază de numiri sau concursuri anume făcute, acum ne mai și scoateți ochii cu asta? Ne trântiți în față efectele nepotismului și ale unui sistem corupt și aveți tupeul să îl fluturați ca un mare succes? Nu mai aveți nicio limită? Pentru ce distribuie doi angajați ai Prefecturii Neamț “succesul” profesional al fiului prefectului? Să îi arate șefei ce postaci buni sunt ei? Dacă ați empatizat atât cu tânărul Soroceanu, nu era mai simplu să îi dați un telefon și să îl felicitați?! Sau asta a fost sarcină de serviciu?
Cum credeți voi că se simt nemțenii care lucrează, pe bune, în țară sau prin alte zări? Cei care n-au încăput la nicio selecție și la niciun concurs pentru că nu îi chema cum trebuie? Cei care plătesc taxe către un stat care nu demonstrează nicio performanță? Cei care vor termina școala mâine-poimâine și vor pleca în viață cu ideea că trebuie să “te descurci” ca să ai succes, nu este suficient doar să fii bun în ceea ce faci?
Acesta este mesajul adevărat al sloganului atât de îndrăgit la Prefectura Neamț: “doar uniți, suntem o forță”? V-ați unit să ne arătați nouă, celorlalți, ce proști suntem că nu cunoaștem sau nu ne înrudim cu cine trebuie? Romanul a stat fără apă aproape o săptămână, dar de la Prefectură nu s-a auzit nici musca, pentru că ApaServ e condusă de PSD. Atunci nu a mai fost important să arătați că suntem uniți? Programul cornul și laptele nu este funcțional în Neamț la această oră și nu este prima dată când se întâmplă asta. Această masă (singura, pentru prea mulți copii) nu este un subiect important la Prefectura Neamț? Deciziile judecătorești (Dulamă, Baciu, Păvăluță) care înseamnă, printre altele, și cheltuieli nelegale din bugetul județului, nu este important a se respecta?
Voi chiar credeți că toate acele mesaje de felicitare la distribuirile de pe Facebook sunt sincere? Că toți acei oameni nu s-au gândit nicio clipă (unii cu invidie, chiar) la nepotism? Ce ați vrut să demonstrați? Calitatea de postac sau cea de angajat supus? Ați reușit. Doamna prefect, dați-le o primă celor doi. O merită. Inclusiv pentru faptul că ne-au arătat că în Neamț este nevoie de o societate civilă care să lupte pentru adevăratele valori democratice. Nemțeni, e timpul să ne unim.
In postarea sa, beizadeaua anunta si noul job dar slobozeste si un slogan mobilitator, dupa modelul mamitichii. „Totul pentru Romania!”.
Zici ca pleaca la vreo olimpiada unde lupta pentru culorile tarii, sau pe front, sau macar comisar european, nu ca pilosul sulii a mai primit un job drept rasplata pentru slugarnicia ma-sii.
Las’ ca e bine asa, mai pierde PSD cateva mii de voturi.
Absolventii care nu au mamici la Prefectura trebuie sa plece afara sa castige o bucata de paine, astia ai lui Soroceanu despre care spunea presa ca erau dusi la scoala cu masina cu girofar primesc totul pe tava. Curata social-democratie, coano Daniela Soroceanu.