Povestea aceasta a început demult, tare demult…însă personajele s-au schimbat de-a lungul timpului. Librăria „Vasile Alecsandri” din Roman este una foarte cunoscută de cei care încă mai simt nevoia să-şi ostoiască sufletul cu o carte bună sau de acei care caută să descopere lectura. Cum spuneam, povestea acestui loc datează cam de prin anii 1970 când, pe Strada Mare din Roman se afla Centrul de librării. Liliana Tiron împreună cu sora sa, Simona Balan, se ocupă acum de această librărie atât de îndrăgită de romașcani.

Deşi a vrut să urmeze medicina, Liliana Tiron a ajuns să lucreze în 1989 în librăria care arăta destul de anost, după cum îşi aminteşte şi astăzi. Amintirile ei o duc şi la timpurile în care se plimba cu familia pe Strada Mare, copil fiind; magazinele de pe o parte şi de alta a străzii, fanfara, terasa unde o ducea mama, i-au încântat acei ani.

Mi-am dorit mult să fac medicina. Dar poate nu foarte mult. Părinţii nu reuşeau să întreţină toţi copiii în şcoală, că aşa erau vremurile, iar noi am fost mai mulţi fraţi. Îmi aduc aminte cu plăcere de zilele de duminică, atunci când mama ne scotea la plimbare pe Strada Mare din Roman. Era o încântare să asculţi fanfara, să stai pe terasă şi să priveşti magazinele de pe o parte şi de alta a străzii. Acela era locul de promenadă pentru toţi. Destinul m-a adus să lucrez aici, în 1989, când era Centrul de librării. Vechea librărie arăta destul de trist: tonete de jur împrejurul pereţilor, un var portocaliu pe pereţi şi puţine cărţi. În 1993 Centrul de librării s-a transformat în SRL, având mai mulţi asociați, printre care şi noi. Atunci am hotărât că este monetul să facem o schimbare.

Liliana Tiron, librar

Simona Balan a urmat trei ani cursurile Facultăţii de Istorie-Geografie, apoi a lucrat în învăţământ. Cum salariile erau foarte mici, a urmat şi cursuri pentru a deveni asistent în farmacie, profesie pe care a practicat-o cu mult drag o perioadă. Dar Simona Balan crede că Dumnezeu are un plan pentru fiecare, iar destinul ei nu a fost acela de a lucra în farmacie, ci de a fi printre cărţi.

Am urmat trei ani cursuri la facultate, specializarea istorie-geografie. După revoluţie, a fost perioada acreditărilor şi am renunţat. Învăţământul a fost o soluţie de moment. Însă banii erau puţini. M-am orientat spre farmacie şi am devenit asistent în domeniu. Pe vremea aceea visam să am farmacia mea. Chiar şi astăzi cei din familie îmi zic „vraciul” fiindcă prepar singură tot felul de leacuri naturiste. Destinul a vrut, însă, altceva. Sora mea, Liliana, m-a rugat să o ajut în câteva rânduri la librărie. Nu puteam să o refuz. Şi astfel m-am îndrăgostit de tot ce înseamnă acest lucru. Acum nu pot să-mi imaginez viaţa fără cărţi, fără oamenii pe care îi cunosc aici. Oricum, Dumnezeu ne îndreaptă paşii unde trebuie, nu unde vrem noi. Şi mai este un aspect: la farmacie făceam bani din vânzarea medicamentelor, vedeam oameni în suferinţă, aici pot să le ofer ceva pentru suflet. E o mare diferenţă.

Simona Balan, librar

Povestea continuă cu multă culoare şi multă achiziţie de carte din domenii diverse. Transformarea a avut loc cu eforturi proprii şi cu ajutorul cunoscuţilor. Erau vremuri grele, bani puţini, dar încrederea nu le-a părăsit şi locul a fost amenajat astfel încât să fie desfătare pentru ochi şi suflet.

Au fost vremuri grele. Nu aveam bani, dar trebuia să facem o schimbare. Am pus bugetul pe hârtie. Am cumpărat materialele şi cu ajutorul familiei şi a cunoscuţilor am văruit, am schimbat rafturile, am făcut achiziţii de carte – de la diferite edituri – şi alte materiale ce trebuie să se găsescă într-o librărie, şi cred că un aspect important a fost acela că oamenii aveau acces să studieze cărţile, aveau acces la ce era expus pe rafturi. Şi aşa, pas cu pas, am reuşit să atragem clienţi, să oferim carte de calitate, dar şi să ne facem mulţi prieteni.

Liliana Tiron, librar

Pentru că am vorbit de prietenii care le calcă pragul, foarte mulţi dintre clienţii librăriei au ajuns să fie apropiaţi cu personalul de aici. Locul nu este doar pentru a face vânzare sau pentru a-ţi cumpăra cele trebuincioase. Locul a devenit un punct de întâlnire pentru mulţi oameni care îşi împărtăşesc bucuriile, dar şi necazurile. Aici s-au spus poveşti neştiute, aici s-au legat relaţii pe viaţă, aici s-au ţesut planuri pentru a ajuta oamenii. Simona îşi aduce aminte de o întâmplare care le-a determinat să se implice în a ajuta o fetiţă aflată în mare nevoie.

Multe întâmplări m-au marcat în cei 15 ani de când sunt aici. Dar, dacă este să aleg să vă povestesc, o să vă spun despre o bunică ce a venit, de mână cu nepoţica ei, pentru a-i cumpăra câteva lucruri pentru începerea şcolii. Bătrâna era foarte bolnavă, necăjită, nu avea mulţi bani, dar tot ce avea voia să-i cheltuie pe rechizite pentru nepoata ei. Creştea fetiţa singură, deoarece situaţia din familie era una critică, neobişnuită, de care nu am vrea să ne aducem aminte. Ne-a impresionat atât de mult încât am ajutat fetiţa până la terminarea liceului cu tot ce am putut: rechizite, haine, cărţi. Pe deasupra, am implicat şi pe alţi oameni din comunitate, cărora le mulţumim şi astăzi, şi astfel am reuşit să schimbă destinul unui copil. Fata este la vârsta maturităţii, lucrează şi încă ţine legătura cu noi. Considerăm că, din nou, Dumnezeu a vrut să o aducă pe bătrânică aici pentru ca noi să putem să croim un alt drum unui copil nevoiaş.

Simona Balan, librar

Este greu să menţii o afacere, mai ales când domeniul principal este vânzarea de carte. Tehnologia a acaparat vieţile tuturor şi puţini mai sunt cei care dau banii pentru a citi. Însă, atunci când eşti dedicat şi pasionat de ceva, nu te dai bătut aşa uşor. Liliana şi Simona au reuşit să treacă chiar şi peste perioada stării de urgenţă din ţara noastră, perioadă în care multe afaceri au pus lacătul pe uşă.

A fost foarte greu. Dar noi nu am închis uşile librăriei. Au fost zile când aveam vânzare mai bună, altele când nu aveam aproape deloc. Cu toate acestea, am depăşit situaţia. Clienţii noştri ne-au călcat pragul. Surpriza mare a fost atunci când părinţii au început să cumpere cărţi, crafturi, jocuri pentru copii, vopsele şi pânze pentru pictură. Oamenii se plictiseau în case. Era necesar să-şi umple timpul cu ceva constructive, mai ales pentru copii; și nu numai. Mi-aduc aminte că în primele zile am avut cereri de integrame. Clienţii cereau integrame pentru a le duce părinţilor pensionari care nu puteau ieşi din casă. Am făcut comandă şi am pus în vânzare şi astfel de materiale. Şi şcoala online i-a făcut pe adulţi să conştientizeze că o carte este binevenită în dezvoltarea copilului lor. Drept este că cititori sunt prea puţini, dar noi ne-am adaptat la cerinţe. Avem copii şi părinţi care ne cer cărţi de actualitate. Cadrele didactice recomandă lectura unor cărţi scrise în zilele noastre. Copiii nu se mai regăsesc în lecturile cu care am crescut noi. Sunt alte generaţii şi trebuie să îi înţelegem. Trebuie să ne adaptăm la cerinţele lor. Important este că din ce în ce mai mulţi părinţi înţeleg necesitatea lecturii în viaţa copiilor. Preţurile sunt diverse, dar cred că nu este un sacrificiu atât de mare să cumperi o carte.

Liliana Tiron, librar

Uneori apar şi dezamăgiri, dar au fost înfrânte tot de oameni care le-au dat încrederea că merită să continue. Apariţiile noi de carte nu sunt la mare căutare, uneori nu se vinde nici măcar un exemplar. S-au gândit chiar să schimbe locaţia, însă din vânzări ar fi fost foarte greu să achite chiria şi toate cheltuielile firmei. Aşa că au făcut eforturi şi spaţiul a fost cumpărat.

Ne-am gândit şi la o posibilă schimbare de locaţie. Chiriile sunt prea mari şi noi, din vânzările pe care le avem, nu am putea acoperi costurile firmei. Avem contracte cu edituri mari din ţară, dar preţurile cărţilor sunt fixate de editură şi noi primim rabat. Adică un procent din vânzare. Nu avem adaos comercial la cărţi. Uneori, editurile ne trimit cîte două exemplare dintr-o carte nou apărută. M-am gândit că este imposibil să nu găsesc măcar doi oameni în oraşul ăsta care să nu fie interesaţi de ele. Din nefericire, chiar aşa s-a întâmplat. Şi aşa, din vânzarea de pixuri, creioane, papetărie, nu reuşim să avem încasări colosale. Dar nu renunţăm.

Liliana Tiron, librar

Activitatea Librăriei „Vasile Alecsandri” din Roman este apreciată şi la nivel judeţean. Lucrul acesta le-a motivat să se gândescă şi la o reinvenatre a librăriei – un plan pentru care este nevoie de multă muncă, implicare şi, bineînţeles, un buget pe măsură. Dar pentru mulţumirea clienţilor, nimic nu e imposibil.

În ultimii ani am obţinut premiul I pe judeţ pentru activitatea în domeniu. Acest lucru ne motivează mai mult să fim cât mai aproape de clienţii noştri şi să nu renunţăm. Deviza noastră este „Clientul vine ca simplu client şi pleacă prietenul nostru!”. Aici se spun poveşti de viaţă, aici se spun secrete, aici devenim confidente pentru clienţii noştri deveniţi prieteni. Nimic în lume nu se poate compara cu acet lucru. Pe viitor dorim să ne reinventăm, să le oferim clienţilor noştri tot ce este mai bun şi tot confortul pentru a-i determina să citească cât mai mult. Ştim că ne luptăm cu tehnologia, dar lectura ne dezvoltă atât de mult încât nu este posibil să renunţăm la ea.

Simona Balan, librar