100 de ani, 3 copii, 10 nepoți, 17 strănepoți și un stră-strănepot. Dacă ar fi să rezumi viața cuiva la cifre poate că așa ar putea fi descrisă viața Elenei Grigoraș. Dar, de multe ori, cifrele nu spun toată poveste și povestea de un veac a tantii Ileana e sigur mai mult decât o înșiruire de numere.

În ziua de Înălțare, la biserica nouă din Cotu Vameș se ține slujba de hram. Tradiție din timpul regelui Ferdinand I, la sfârșitul slujbei de Înălțare s-au pomenit și eroii satului: patru în Războiul de Independență din 1877, 56 în Primul Război Mondial și 75 în Al Doilea Război Mondial. Printe cei decedați pe front se numără și Grigoraș C. Gheorghe, născut în anul 1919, fiul lui Costache Grigoraș și al Marandei. Conform monografiei satului publicată de istoricul Constantin Cloșcă, Gheorghe Grigoraș a luptat în Regimentul 14 Infanterie, având grad de caporal și a căzut pe frontul de la Iași în 1944, după ce Armata Română s-a alăturat Aliaților împotriva Axei. Avea 25 de ani și lăsa văduvă o tânără cu un an mai puțin ca el.

„Am fost și bolnav de dorul vostru și când am văzut cum râdicați dealul spre casă și pe mine m-ați lăsat iarăși prin străini, am stat pe loc până v-ați depărtat și-apoi am plecat și eu la cantonament ajungând tocmai sara. Vei ști că mi dor tare de fată, ce-o mai fi făcut acasă, ce a spus mamaia, n-a plâns după tine sau ai fi găsit tătă treaba făcută de ea acasă. (…) Dacă poți să scoți o fotografie cu ei să-mi trimiți cât de grabă dar numai prin cineva. Ileană scrie-mi și mie ce ai mai făcut pe acasă, dacă ai mai arat undeva, ce mai e prin sat, ce mai este pe la tătăia, dacă sunt sănătoși. Vezi (…) dacă poți să-mi trimiți un cuțit căci l-am pierdut și mii foarte greu”, scria Gheorghe de pe front.

Ileana, acasă, avea în grijă doi copii și viața în vreme de război poate fi inimaginabil de grea pentru cei ce nu au trecut prin așa ceva. După doar două săptămâni de văduvie s-a născut și al treilea copil. Vrednică și muncitoare, și-a dedicat viața creșterii lor. De grija aratului a scăpat după naționalizare, dar de munca la câmp nu, comuniștii i-au dat un „braț de muncă” la CAP (Cooperativa Agricolă de Producție) pe care-l făcea împreună cu fata, iar în schimb primea 300 de kile de știuleți de porumb cu zăpadă pe ei și 100 de kile de grâu. Cu puțina pensie de urmaș și cu puținul obținut de la CAP și-a crescut cei trei copii și sătenii zic că i-a crescut bine.

Încă mai dă cu sapa în grădină, iar pentru a citi nu are nevoie de ochelari. La biserică merge mai rar, dar preferă așa în loc să vină preotul la ea acasă să o împărtășească. Ce-i drept, nu se mai bizuie să bată tot drumul pe jos și un nepot o duce cu mașina. Mărunțică de statură, a rezistat tuturor încercărilor vieții: război, foamete, secetă, comuniști și, acum, pandemie, dar tanti Ileana nu pare să fie ușor de învins.

La împlinirea a 100 de ani, oamenii din sat, preotul Sânică Palade, primarul și viceprimarul comunei, i-au cântat „La mulți ani” la finalul slujbei de Înălțare și i-au dăruit flori. Unii s-au ținut aproape de tanti Ileana, în speranța că longivitatea ar fi molipsitoare.