Senatorul PSD de Neamț Emilia Arcan a decis vineri, 10 iulie, să demisioneze din PSD, după aproape două decenii ani de apartenență la această formațiune politică.

Hotărârea celei care a deținut funcția de președinte al Organizației Femeilor Social Democrate Neamț și vicepreședinte la nivel național, cât și de președinte și vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț, a fost luată în urma discuțiilor purtate cu conducerea formațiunii, în timpul ședinței Biroului Permanent Județean al PSD.

O spun cu toată sinceritatea că sunt mâhnită și nu mă gândeam că lucrurile vor ajunge atât de departe. Cert este că ziua de 10 iulie, înseamnă finalul meu politic în rândurile PSD. Îmi pare rău că se trece așa ușor peste o muncă susținută cu multă seriozitate, pe care am desfășurat-o în toți acești ani în rândul partidului și pentru binele partidului. Oricât de mult ar vrea unii sau alții să nu îmi recunoască eforturile, nu vor reuși, pentru că activitatea mea a fost continuă, în mijlocul oamenilor! M-a durut însă că atunci când trebuia luată o decizie, aceasta se lua de către câțiva oameni apropiați și cu influență la președinte, cu o totală ignorare a celor care ar fi trebuit consultați, așa cum cred eu că este normal să se întâmple într-un partid, care este condus de o echipă, după niște reguli bine definite! 
Nu mi-am imaginat că ar putea deranja atât de mult faptul că mi-am exprimat nemulțumirea vis-a-vis de decizia de a fi susținut un om din Giurgiu, “fugărit”de organizația PSD din județul lui, pentru a candida la Primăria Piatra Neamț, cât și pe loc eligibil la parlamentare.
Acesta este motivul principal pentru care astăzi am ales să demisionez. M-am văzut în situația de a alege între disciplina de partid și propriile mele convingeri. Recunosc, s-a întâmplat asta de mai multe ori de când sunt în PSD dar, de fiecare dată, am fost un soldat disciplinat, corect, vertical pentru că mi s-a explicat de ce este necesar să se decidă altfel decât credeam eu că era firesc să se decidă. 
Există însă lucruri peste care nu se poate trece: atunci când din motive obscure, particulare, vezi că partidul, prin reprezentant, este pe cale să ia o decizie profund greșită. 
Consider, ca un om politic responsabil și atașat valorilor de stânga, că lucrurile trebuie spuse clar și fără teama de consecințe. 
Nu văd cu ce am greșit când am afirmat că nu este normal ca organizația municipală să nu promoveze un om din Piatra Neamț spre o candidatură și că nu văd ce șanse ar putea avea un om care nu cunoaște nici măcar cartierele din oraș. 
Mi s-a reproșat acest lucru și… nu numai acesta, de aceea am hotărât, considerând că am dreptate, să-mi dau demisia din PSD. 
Repet, cred în valorile social-democrației, cred în forța oamenilor de bună credință din PSD, dar nu pot asista la promovarea în funcții a unor personaje care văd organizația fie doar ca un colac de salvare, fie o trambulină spre propășire materială. 
Și nu vorbesc aici doar despre dl. Cuc, pentru că toți oamenii din PSD Neamț știu cine sunt acele persoane care văd în organizația județeană o “vacă bună de muls” și care caută prin orice mijloace să revină la demnități publice pentru care nu au nici o chemare. 
Demisia mea este o despărțire de oameni cu care am făcut echipă, alături de care m-am bucurat când am câștigat și am suferit când am avut eșec. 
Mă despart mâhnită de această organizație, pentru care am pus mult suflet! Le mulțumesc pentru colaborare tuturor colegilor de partid, primarilor, consilierilor locali și județeni, parlamentarilor și îi doresc fiecăruia succes pe drumul său.

Emilia Arcan, senator de Neamț