Am convingerea că aseară mulţi dintre noi s-au culcat într-o ţară şi azi s-au trezit în alta. Aşa cum mai cred că cei mai mulţi dintre români nu realizează samavolnicia loviturii primite în plin de către statul cetăţenesc din partea executivului PSD. De aceea, poate, simt nevoia să împărtăşesc efectul devastator al actelor normative în domeniul justiţiei pe care guvernul marionetă Grindeanu nu a avut nici curajul, nici bunul simţ, să şi le asume în faţa naţiei. Şi tot de aseară mă urmăresc vorbele lui C.T. Popescu: „asistăm la instaurarea dictaturii”. De ce? Pentru că o dictatură nu are nevoie decât de câţiva paşi legislativi ca să se desăvârşească. Acesta este primul şi cel mai periculos: legiferarea tacită, prin care vocea societăţii româneşti este anulată, minimizându-se rolul său esenţial în viaţa democratică, moment în care cetăţenii sunt reduşi la nivelul de simpli spectatori.

În istoria recentă, statul român a mai traversat acelaşi soi de teritoriu flagrant cu proprii cetăţeni, nu mai departe de acum şapte decenii, în noaptea de 30 spre 31 decembrie 1947, când rotativele Imprimeriei Naţionale tipăreau de zor proclamarea Republicii Populare Române. Asta deşi, cu o zi înainte, oamenii se culcaseră în Regatul României, fără să aibă habar că peste doar câteva ore se vor trezi „proletari” cu acte în regulă. Mecanismul a fost similar: impunerea unui cadru legislativ restrictiv şi discreţionar, în totală contradicţie cu voinţa populară liber exprimată şi tipul de societate capitalistă adoptat, de comun acord, de către puterea legislativă, executivă şi cea judecătorească, sub tutela Casei Regale. Instaurarea dictaturii „populare”, simbolic denumită astfel de către aparatul de propaganda comunistă, a reprezentat, până acum, un eveniment unic de răsturnare a puterilor separate din stat, prin pârghia legislativă ilegitimă a unui executiv de tip autoritar.

Forţa cu care un singur act normativ a izbit societatea românească în 1947 şi în 2017 este identică. Aceea a unei lovituri de baros aplicată la temelia statului de drept. Printr-o maşinaţiune politică lipsită de orice scrupule şi în totală contradicţie cu balanţa adevărului istoric, statul cetăţenesc este substituit cu statul mafiot. Cu alte cuvinte, regulile după care se conduc cetăţenii cinstiţi, cei care compun majoritatea societăţii, sunt abrogate şi înlocuite cu altele doar în folosul unei false elite conducătoare. De 27 de ani, oligarhia neo-comunistă supune la forţe inimaginabile mecanismul democratic românesc pentru a lărgi breşele necesare instaurării unui regim autoritar. Au fost cu rol de cal troian, rând pe rând, Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Victor Ponta, iar acum, fără voia dumneavoastră, Liviu Dragnea.

Istoria a dovedit că are un caracter repetitiv doar atunci când ne facem că nu vedem ceea ce se întâmplă sau când ezităm să apărăm valorile reale ale societăţii în care trăim. Nu trebuie decât să ne protejăm statul, parând mişeleasca lovitură de baros la care a fost supus de o şleahtă de hoţi ordinari, cu buna credinţă că principiul dreptăţii pentru toţi este sfânt, nu capriciul unei ideologii găunoase, iar adevărul nu poate fi alimentat de la o priză de curent alternativ.