Oricât ai încerca să eliberezi clipele trecutului din cuștile fercate ale memoriei, nu vei reuși decât să întorci din drumul lor frânturi de amintiri estompate de trecerea timpului. Vei face apel, atunci, la arhiva memoriei colective, ce-ți va permite să te adâncești în căutări pe urma fiecărei fotograme înmărmurite. Căutarea este adevăratul progres al omenirii, descoperirea nu reprezintă decât efectul său încununat de succes. Am pornit șirul curiozițăților legate de dispariția unor fântâni arteziene romașcane tocmai cu acest gând: că vom avea alături resursele inepuizabile de înmagazinare a trecutului personal într-o capsulă comunitară a timpului și a spațiului transformat. Și nu ne-am înșelat, romașcanii păstrează amintirile nu doar în suflete, ci și în albume fotografice (fizice, iar, mai nou, virtuale) care reconstituie trecutul dispărut în chiar mijlocul insațiabilului prezent.

Citește și partea I, a II-a, a III-a și a IV-a a articolului!

Arteziana cu bazin din rondul aflat în fața Cinematografului „Flacăra”

Înființată imediat după reconstruirea în 1948 a imobilului „Modern”, programat a fi transformat în Palat Comunal – cu un teatru, cinematograf și club muncitoresc – (fost Complex „Cobzaru” și viitor Cinema „Flacăra”), la capătul rondului floral ce străjuia aleea principală a edificiului cultural.

Șantierul „Modern” de reconstrucție a clădirii afectate de bombardamentele aliaților, din 19-20 august 1944, a fost organizat de conducerea locală a Uniunii Tineretului Muncitoresc (U.T.M.). Arteziana a fost concepută sub forma unui izvor prevăzut cu un bazin rectangular și a funcționat vreme de o jumătate de veac, în perioada 1949-1989.

Arteziana cu bazin circular din fața Primăriei (prima variantă)

Amplasată, imediat după instaurarea regimului comunist dictatorial, în părculețul din fața Primăriei Roman (pe atunci Sfatul Popular Orășenesc), pe locul unde în perioada interbelică se aflase bustul din bronz al binefăcătorului romașcan Constantin Cantacuzino-Pașcanu. În centrul părculețului a fost amenajată o mică fântână arteziană cu bazin circular, având diametrul de cca. 4 metri, cu o singură țâșnitoare. S-a confecționat un glob pământesc metalic pe care era conturată harta Uniunii Sovietice, iar acesta a fost montat în mijlocul bazinului. Chiar dacă jetul de apă aruncat constant asupra globului lăsa impresia nefericită a unei „spălări de păcate” a ursului bolșevic, sfera a fost îndepărtată abia în 1963, după condamnarea de către Hrușciov a metodelor staliniste de epurare în masă. A funcționat între 1949-1964.

Arteziana cu un bazin rectangular din fața Primăriei (varianta a doua)

Cea de-a doua variantă a artezienei din părculețul Primăriei a apărut prin 1964-1965, ca urmare a demolării fântânii circulare inițiale. Era prevăzută cu un bazin rectangular și o țâșnitoare centrală cu presiune medie spre ridicată. Practic, a fost reconstruit bazinul într-o formă nouă, dar a fost păstrat sistemul de pompare instalat în 1949. A funcționat între 1965-1970.

Arteziana cu 4 bazine rectangulare din fața Primăriei (variante cromatice)

A treia variantă a aceleiași arteziene cu un sistem performant de pompare, instalat în 1970, funcționează și în prezent, deși are numeroase reparații la activ. Au fost, însă, unele transformări cromatice care au intervenit în anumite perioade de după Revoluție, pe care este bine să le reamintim. Astfel, între 2008-2009, primarul Dan Ioan Cărpușor ia decizia ca fântâna să fie vopsită în albastru și mov, apoi noul primar ales al Romanului – Laurențiu Leoreanu – sulemenește biata arteziană în două nuanțe de portocaliu (a rămas așa între 2009-2015, cât timp Leoreanu a fost membru pedelist). Două măsuri care ne demonstrează cum viziunea grotescă sau partizanatul politic pot dăuna unui punct de atracție al orașului, în loc să-l înfrumusețeze.

Arteziana din Rondul I al Parcului Municipal

La început, Grădina Mare a Romanului (azi Parcul Minicipal) era compusă din două ronduri în mijlocul cărora tronau două fântâni arteziene. Cea situată în Rondul I (în fața debarcaderului), dată în funcțiune în zorii secolului XX, a supraviețuit până în momentul transformărilor peisagistice intervenite la sfârșitul anilor 60. Mai exact, până în iunie 1968, când în locul acesteia a fost instalat bustul agronomului Ion Ionescu de la Brad. Aniversarea centenarului nașterii personalității romașcane a determinat oficialitățile de atunci să ia măsura demolării artezienei care de o bună perioadă de timp avea instalația de pompare nefuncțională. A funcționat între 1906-1968.

Arteziana din Micul Rond al Pieței Centrale

Ridicată în plin avânt proletar, la începutul anilor 50, arteziana din Micul Rond al Pieței se dorea imboldul autorităților comuniste pentru țărănimea și muncitorimea romașcană de a simți din plin „traiul nou”. Avea un bazin circular destul de adânc de cca. 80 cm., prevăzut pe zidul exterior cu ornamente tradiționale (brâul de romburi) și un postament în mijloc. Instalația de pompare era multiplă, formată din 4 izvoare ce porneau în direcții diferite din postament, de la o înălțime de 2 metri, la care se adăuga țâșnitoarea centrală. Din cauza formei jetului de apă pompat cu presiune locul a fost alintat adesea „la ciupercă”. Alteori, romașcanii își râdeau pe sub barbă, denumind-o „arteziana cu lozinci” (textul circular care se poate observa parțial de jur-împrejurul postamentului). A funcționat de la începutul anilor 50 și până la jumătatea anilor 70, când s-a hotărât demolarea din cauza celor patru inscripții perimate de pe ieșindurile bazinului circular – „R.P.R.” (Republica Populară Romînă), în condițiile în care țara noastră își modificase titulatura oficială în Republică Socialistă din 1965.

Cascada arteziană de pe terenul geografic al Liceului „Roman-Vodă”

În primăvara lui 1972, înaintea manifestărilor jubiliare datorate împlinirii a 100 de ani de existență, conducerea Liceului „Roman-Vodă” își dă acordul pentru amenajarea unui teren geografic în lateralul aripii stângi a corpului „A”. Pentru o mai bună înțelegere, aici urmau să fie reprezentate toate formele de relief întâlnite în țara noastră, iar liceenii să aibă parte de adevărate „lecții pe teren”, un fel de practică geografică. Cei care au amenajat întreaga structură au fost chiar elevii sub îndrumarea doamnei profesoare-coordonator de geografie Elena Ciobanu. În mijlocul terenului s-a reușit și configurarea unui lac printr-un bazinet neregulat de ciment care era alimentat de o mini-cascadă (în fapt, o cădere de apă arteziană). Copil fiind, mi se părea fascinant să observ lecțiile deschise ale roman-vodiștilor de fiecare dată când treceam pe acolo. Arteziana în miniatură, ca și întreaga dioramă geografică, a funcționat până la începutul anilor 80 când terenul a fost nivelat, considerându-se că structurile artificale de piatră și ciment (munții, vulcanul, peștera, cascada cu lac) au devenit instabile în timp.

Arteziana de sticlă din fața Hotelului „Roman”

Amplasată cu mare alai în primul mandat al primarului Cărpușor, a fost considerată cea mai kitschoasă exprimare urbanist-peisagistică din Roman. Motivele sunt nenumărate: pentru că a fost acceptat un tip de proiect extrem de scump din sticlă și metal, căruia nu i se cunoșteau punctele slabe și i-au fost nesocotite hibele de proiectare. Când jeturi multiple de apă clorurată și recirculată se revarsă zilnic, ore întregi, este limpede pentru orice om că efectul în timp asupra combinației de sticlă și oțel netratat va fi dezastruos. Nu și pentru Cărpușor, care a dat undă verde înălțării unei arteziene sortite eșecului chiar înainte de a fi instalată. De parcă n-ar fi fost de-ajuns, în interiorul celor 3 structuri de sticlă au fost introduse și neoane, iar spațiul din jur a fost inundat de sunetul muzicii. Efectul scontat a fost unul strict nocturn (deoarece ziua construcția asimetrică nu avea nici un Dumnezeu), însă, ce să-i faci?, atunci lumea doarme. Când și-a dat seama și primarul pesedist de asta era prea târziu, și pentru el, dar și pentru luciul de sticlă unde procesul de mătuire și coroziune biologică de pe suprafața panourilor era ireversibil (ca în cazul acvariilor, numai că, în cazul lui, sticla fiind colorată efectul era catastrofal). Pentru recunoașterea locației, romașcanii i-au spus „la piramida de sticlă” (în realitate, cele trei cioburi înfipte în sol nu aveau nimic în comun cu renumitele poliedre). A funcționat între 2003-2012, când a fost demolată de primarul Leoreanu, fiind înlocuită cu o instalație arteziană diametral opusă – la nivelul solului.

Mostra arteziană de lângă fostul sediu al firmei Bogardens

Arteziana a fost amplasată prin anul 2010 lângă fostul sediu al firmei de peisagistică S.C. „Bogardens” S.R.L. din str. Bogdan Dragoș, puțin mai la deal de Poliție. Concepută sub forma unei structuri neregulate din piatră naturală (tip boltă cu 6 trepte), arteziana menită să decoreze spații interioare sau grădini era prevăzută cu izvor și un mic bazin. A rămas funcțională în acea locație, ca mostră a firmei, instalația fiind pornită doar în timpul zilei. Noi am documentat fotografic mica arteziană decorativă în luna august 2019 (când încă mai era în picioare, deși firma își schimbase sediul). În martie 2020 a fost dărâmată intenționat de necunoscuți.

Surse bibliografice:
– Silviu N. Dragomir – „Ținutul Roman în iconografia vremii”, Roman 2004
– Nicolae Gr. Stețcu, Gheorghe A.M. Ciobanu – „Pagini din istoria Liceului Roman-Vodă 1872-1972”, Roman 1972
– „Istoria orașului Roman 1392-1992” (autor colectiv), Societatea Culturală „Roman-600”, Rioman 1992
– https://ro-ro.facebook.com/pages/category/Community/Poze-de-suflet-pentru-romascani-157125387772656/

Surse fotografice:
Mulțumiri romașcanilor contributori în comunitățile lor virtuale: Tudor-Toma Rețeanu, Livia Luca, Bogdan Goim, M.P. Mihai și tuturor celor care au ales să celebreze anonim frumusețea și istoria locurilor romașcane din trecut.